6 definiții pentru rostitor
Explicative DEX
ROSTITÓR, -OÁRE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Și substantivat) Care rostește, spune ceva. 2. Care este rostit, exprimat, spus. – Rosti + suf. -tor.
rostitor, ~oare [At: (a. 1717) URICARIUL^ V, 253/14 / Pl: ~i, ~oare / E: rosti + -tor] 1-2 smf, a (Rar) (Cel) care rostește (1). 3 a Care este exprimat Si: rostit (1), pronunțat, spus. 4 a (Rar) Care aranjează. 5 a (Reg) Foi de urzeală care n-au mai avut loc să treacă prin ițe și spată Si: (reg) mânz.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROSTITÓR, -OÁRE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Și substantivat) Care rostește, spune ceva. 2. Rostit, exprimat, spus. – Rosti + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROSTITÓR, -OÁRE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care spune, rostește ceva. (Substantivat) Rostitorii de palavre nu prea facă mare gură. BELDICEANU, P. 119. 2. Rostit, exprimat, spus. Părinte, vorbei tale prielnic rostitoare Am dat precum se cade deplină ascultare. NEGRUZZI, S. II 140.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
rostitór (rar) adj. m., pl. rostitóri; f. sg. și pl. rostitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rostitór adj. m., pl. rostitóri; f.sg. și pl. rostitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
rostitor, rostitoareadjectiv
- 1. Care rostește, spune ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Rostitorii de palavre nu prea facă mare gură. BELDICEANU, P. 119. DLRLC
-
-
- Părinte, vorbei tale prielnic rostitoare Am dat precum se cade deplină ascultare. NEGRUZZI, S. II 140. DLRLC
-
etimologie:
- Rosti + sufix -tor. DEX '98 DEX '09