rostitor ~oare [At: (a. 1717) URICARIUL^ V 253/14 / Pl: ~i ~oare / E: rosti + tor] 12 smf a (Rar) (Cel) care rosteshte (1). 3 a Care este exprimat Si: rostit (1) pronuntzat spus. 4 a (Rar) Care aranjeaza. 5 a (Reg) Foi de urzeala care nau mai avut loc sa treaca prin itze shi spata Si: (reg) manz.