murmura [At: VALIAN V. / Pzi: murmur shi (irg) ~rez / E: fr murmurer lat murmurare] 1 vi (D. ape vant sau alte elemente ale naturii) A produce un zgomot slab continuu shi monoton Si: a susura a shopti (inv) a murmui¹ (1). 2 vt (D. oameni) A rosti cuvinte sau a intona o melodie incet monoton shoptit shi uneori nedeslushit. 3 vi (Pex; d. vorbe cantece etc.) A rasuna incet domol. 4 vi Ashi exprima nemultzumirea vorbind incet printre dintzi a protesta cu glasul scazut Si: a bombani a mormai¹ a se plange (inv) a carti a murmui¹ (2) a murmurisi. 5 vi (Reg; d. urshi) A mormai¹ (1).

MURMURÁ múrmur vb. I. Intranz. 1. A rosti cuvinte sau a intona o melodie incet nedeslushit. V. bolborosi. Ceasuri lungi scria de zor Far’ sa oboseasca Murmurind incetishor. DESHLIU M. 59. Radu... murmura pierdut pe ginduri. CAMIL PETRESCU T. II 56. Valeai in fum fluiere murmuran stina. EMINESCU O. IV 100. ◊ (Rar subiectul este vorba glasul) Sa nai grija ba auzishi care eshti acolo? Auzit murmura adinc glasul din shlep. DUMITRIU N. 139. Vorbe murmurau amestecate in jurui. SADOVEANU O. VIII 39. ◊ Tranz. Cind a murmurat vorba asta Pantziru a intzeleso. SADOVEANU O VIII 192. (Poetic) imi murmur bucuria in fluier vechi de fag. STANCU C. 81. Noapteantreago sashi murmure Apele povestea lor. COSHBUC P. I 316. ♦ A cirti impotriva cuiva sau a ceva a protesta cu jumatate de glas. Parca shtitzi voi cum murmura shi se mishca poporul asuprit? SADOVEANU O. I 324. Oamenii nu se ajung shi murmura shi se agita shi amenintza. REBREANU R. I 223. Cei ce se lupta murmurind De sar lupta shin primul rind Ei tot atit de buni ne par K orishicare lash fugar. COSHBUC P. I 257. Lumea incepe sa murmure. CARAGIALE O. III 10. 2. A produce un zgomot ushor shi continuu. Vintul de toamna pornise o data cu sara shi murmura pe afara in tacerea curtzii goale. SADOVEANU O. III 210. Fetele seceratoare Rid shi cinta snopi fac griul Murmurantre salcii riul. COSHBUC P. I 96. Izvoara vii murmura shi salta de sub piatra. EMINESCU O. I 93.

MURMURÁ vb. I. 1. tr. intr. A rosti cuvinte sau a intona o melodie incet nedeslushit. 2. intr. A susura. [< fr. murmurer].

MURMURÁ vb. I. tr. intr. a rosti cuvinte sau a intona o melodie incet nedeslushit. II. intr. a susura. (< fr. murmurer)

A MURMURÁ múmur 1. tranz. 1) (cuvinte sunete propozitzii) A pronuntza cu voce joasa shi nedeslushit. 2) (melodii cantece) A canta incet shi fara cuvinte k pentru sine; a ingana; a fredona. 2. intranz. (despre ape curgatoare frunze mishcate de vant etc.) A face sa se auda un murmur; a produce un zgomot lin continuu shi placut; a susura; a shopoti. /<lat. murmurare fr. murmurer

murmurà v. 1. a scoate un murmur: izvorul murmura; 2. a face sa s’auza murmure: poporul murmura in contra tiranilor.

2) *múrmur a á v. intr. (lat. mŭrmuro áre; it. mormorare fr. murmurer. E ruda pin sunet cu a mormai shi a borborosi). Fac un zgomot confuz shi prelungit: vintu murmura (saŭ: vijiĭe shuĭera) izvoru murmura (saŭ: cĭuruĭe) valurile murmura (saŭ pleoscaĭesc); Fig. Protestez infundat: poporu murmura contra tiranilor a murmura pintre dintzĭ. In sec 18 shi murmurisesc (ngr. murmurízo aor. úrisa). V. cirtesc.

murmurá (a ~) vb. ind. prez. 3 múrmura

murmurá vb. ind. prez. 1 sg. múrmur 3 sg. shi pl. múrmura

murmur ram 1 imp.

MURMURÁ vb. 1. v. shopti. 2. v. protesta. 3. v. plange. 4. v. bombani. 5. v. clipoci.

MURMURA vb. 1. a shopti. (A ~ ceva care nu lam intzeles.) 2. a cricni a protesta (pop.) a cirti (prin Mold. shi Bucov.) a bleshti (inv.) a rapshti. (Cine mai ~ in front?) 3. a (se) plinge (pop.) a cirti (inv. shi reg.) a tinji. (Sa nu ~!) 4. a balmaji a biigui a birii a bodogani a bolborosi a bombani a boscorodi a gingavi a indruga a ingaima a ingina a mirii a molfai a mormai (pop.) a blodogori a bufni (reg.) a dondani a mogorogi a mondani a mormoti a morocani a slomni a tolocani (Ban.) a pitcai (prin Olt.) a shondoroi. (Ce tot ~ acolo?) 5. clipoci a suna a susura a shopoti a shopti a shushoti (rar) a shushui a zgomota a zuzui a zvoni (reg.) a ujui (inv.) a murmui. (Apele ~.)

murmurá (múrmur át) vb. A susura. Mr. murmuredz murmurare. Fr. murmurer (in mr. probabil din it. mormorare). Pushcariu 1134 il considera drept reprezentant direct din lat. murmurāre cf. REW 5761; dar aparentzele pledeaza in favoarea unei der. neologice inclinind spre alb. murmuroń (Philippide II 648) bg. marmorja. Der. murmui vb. (a murmura) incrucishare intre murmura shi mormai (Tiktin); murmurisi vb. (a murmura) sec. XVIII inv. din ngr. μουρμουρίζω; murmúr (var. múrmur murmura) s. n. (susur) din fr. murmure (var. din it. mormore shi ngr. μουρμοῦρα); murmurator adj. (care murmura); murmuitor adj. (care murmura); murmuiala s. f. k mormaiala.