MURMURÁ múrmur vb. I. Intranz. 1. A rosti cuvinte sau a intona o melodie incet nedeslushit. V. bolborosi. Ceasuri lungi scria de zor Far’ sa oboseasca Murmurind incetishor. DESHLIU M. 59. Radu... murmura pierdut pe ginduri. CAMIL PETRESCU T. II 56. Valeai in fum fluiere murmuran stina. EMINESCU O. IV 100. ◊ (Rar subiectul este vorba glasul) Sa nai grija ba auzishi care eshti acolo? Auzit murmura adinc glasul din shlep. DUMITRIU N. 139. Vorbe murmurau amestecate in jurui. SADOVEANU O. VIII 39. ◊ Tranz. Cind a murmurat vorba asta Pantziru a intzeleso. SADOVEANU O VIII 192. (Poetic) imi murmur bucuria in fluier vechi de fag. STANCU C. 81. Noapteantreago sashi murmure Apele povestea lor. COSHBUC P. I 316. ♦ A cirti impotriva cuiva sau a ceva a protesta cu jumatate de glas. Parca shtitzi voi cum murmura shi se mishca poporul asuprit? SADOVEANU O. I 324. Oamenii nu se ajung shi murmura shi se agita shi amenintza. REBREANU R. I 223. Cei ce se lupta murmurind De sar lupta shin primul rind Ei tot atit de buni ne par K orishicare lash fugar. COSHBUC P. I 257. Lumea incepe sa murmure. CARAGIALE O. III 10. 2. A produce un zgomot ushor shi continuu. Vintul de toamna pornise o data cu sara shi murmura pe afara in tacerea curtzii goale. SADOVEANU O. III 210. Fetele seceratoare Rid shi cinta snopi fac griul Murmurantre salcii riul. COSHBUC P. I 96. Izvoara vii murmura shi salta de sub piatra. EMINESCU O. I 93.