murmurá (múrmur át) vb. A susura. Mr. murmuredz murmurare. Fr. murmurer (in mr. probabil din it. mormorare). Pushcariu 1134 il considera drept reprezentant direct din lat. murmurāre cf. REW 5761; dar aparentzele pledeaza in favoarea unei der. neologice inclinind spre alb. murmuroń (Philippide II 648) bg. marmorja. Der. murmui vb. (a murmura) incrucishare intre murmura shi mormai (Tiktin); murmurisi vb. (a murmura) sec. XVIII inv. din ngr. μουρμουρίζω; murmúr (var. múrmur murmura) s. n. (susur) din fr. murmure (var. din it. mormore shi ngr. μουρμοῦρα); murmurator adj. (care murmura); murmuitor adj. (care murmura); murmuiala s. f. k mormaiala.