15 definiții pentru acompania
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr: -ni-a] – Din fr. accompagner.
acompania vt [At: EMINESCU, N. 46 / P: ~ni-a / Pzi: ~iéz / E: fr accompagner] 1 A însoți. 2 A executa partea de acompaniament a unei piese muzicale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Din fr. accompagner.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți, a susține o melodie cîntată din gură sau dintr-un instrument muzical, cu altă melodie, în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. Văzu... o jună fată... acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce. EMINESCU, N. 46. 2. (Franțuzism) A întovărăși, a însoți, a petrece -pe cineva, a merge împreună cu cineva. Poți să mă acom- paniezi pînă la gară? – Pronunțat: -ni-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți o melodie cântată din gură sau dintr-un instrument muzical cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Fr. accompagner.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACOMPANIÁ vb. I. tr. 1. A însoți cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. A însoți, a întovărăși pe cineva. [Pron. -ni-a, p. i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACOMPANIÁ vb. tr. 1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. a însoți pe cineva. (< fr. accompagner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ACOMPANIÁ ~éz tranz. 1) (interpreți sau melodii) A susține printr-un acompaniament. 2) (persoane) A urma în calitate de însoțitor; a însoți; a întovărăși; a conduce. /<fr. accompagner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acompanià v. 1. a însoți (din amicie sau politeță), a petrece pe cineva; 2. a însoți cu un instrument sau cu vocea partea principală a unei bucăți muzicale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*acompaniéz v. tr. (fr. accompagner). Merg împreună cu cineva, conduc, însoțesc. Escortez. Muz. Cînt împreună cu cineva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acompaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 acompaniáză, 1 pl. acompaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să acompaniéze; ger. acompaniínd (-ni-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acompaniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. acompaniéz, 3 sg. și pl. acompaniáză, 1 pl. acompaniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. acompaniéze; ger. acompaniínd (sil. -ni-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acompania (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. acompaniază, 1 pl. acompaniem, 2 pl. acompaniați, ger. acompaniind, part. acompaniat)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACOMPANIÁ vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. v. însoți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACOMPANIA vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. a conduce, a duce, a însoți, a întovărăși, a petrece, (reg.) a întroloca. (L-a ~ pînă la poartă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ni-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
acompania, acompaniezverb
- 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: seconda
- Văzu... o jună fată... acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce. EMINESCU, N. 46. DLRLC
-
- 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: conduce petrece însoți întovărăși
- Poți să mă acompaniezi până la gară? DLRLC
-
etimologie:
- accompagner DEX '09 MDA2 DEX '98 DN