insotzire sf [At: CANTEMIR HR. 179 / Pl: ~ri / E: insotzi] 1 Petrecere a cuiva o bucata de drum Si: insotzit¹ (1) (inv) insotzitura (1). 2 Mers impreuna intro calatorie Si: insotzit¹ (2) (inv) insotzitura (2). 3 Acompaniere a cuiva la un instrument Si: insotzit¹ (3) (inv) insotzitura (3). 4 Asociere cu cineva Si: insotzit¹ (4) (inv) insotzitura (4). 5 Adaugare a unui argument pentru a completa sau a explica Si: insotzit¹ (5) (inv) insotzitura (5). 6 Casatorie. 7 (Nob; ie) A lua intru ~ A se casatori. 8 (Pop) Imperechere.

INSOTZÍRE insotziri s. f. 1. Actziunea de a (se) insotzi; intovarashire acompaniere. 2. (Invechit) Faptul de a se casatori; casatorie. Nu shtiu. Mii draga fata. Am avut o nadejde de insotzire. SADOVEANU O. VII 64. Vad nishte mari piedici la insotzirea noastra. NEGRUZZI S. I 19. A fost onsotzire ce traian iubire. PANN P. V. I 53. ♦ Nunta cununie. Totzi zeii fura martori la insotzirea lor. ISPIRESCU U. 11.

insotzire f. 1. actziunea de a (se) insotzi; 2. unire casatorie: a fost o insotzire ce traia in iubire PANN; 3. fig. insotzirea mortzii cu asprul ger AL.

insotzíre f. Actziunea de a saŭ de a te insotzi.

insotzi [At: DOSOFTEI V. S. 76/2 / Pzi: ~tzesc / E: in + sotz] 12 vtr (Udp „la” „cu”) (A petrece pe cineva la drum sau) a merge impreuna in calatorie Si: a acompania. 3 vt (Rar) A acompania pe cineva la un instrument. 4 vrr (Pop) A se asocia cu cineva Si: a se intovarashi. 5 vt A adauga ceva pentru a completa sau a explica. 6 vrr (Pop) A se casatori. 7 vrr (Pop) A se imperechea.

INSOTZÍ insotzesc vb. IV. 1. Tranz. A intovarashi pe cineva (intro plimbare intro calatorie); a acompania. Sa sculat domnul Toma shi sa aratat gata so insotzeasca pe femeia lui Lipan in lungul satului. SADOVEANU B. 205. Nimeni nu la insotzit in... calatorie. EMINESCU N. 60. Insotzisem pe tatameu la baile de la Balta Alba. ODOBESCU S. III 21. Orishiunde eu voi merge Vecinic ea ma insotzeshte. ALECSANDRI P. II 57. ◊ Fig. Un viscol puternic ma insotzise la ora patru dimineatza pina la aeroport. STANCU U.R.S.S. 80. Norocul sa te insotzeasca in calea vietzii. ALECSANDRI T. I 403. ♦ (Neobishnuit) A acompania pe cineva la pian. Punete la pian shi ma insotzeshte. BOLINTINEANU O. 463. ♦ Refl. A te asocia cu cineva atzi face prieten pe cineva. Spunemi cu cine te insotzeshti k satzi spun cine eshti. ♦ A escorta. Doua sute de ostashi carei orinduise imparatul k sal insotzeasca. ISPIRESCU L. 4. 2. Tranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu» sau «de») A adauga a alatura ceva (spre completare sau spre lamurire). Cauta sashi pastreze demnitatea apasind vorbele shi insotzindule cu gesturi energice. REBREANU I. 13. Cine tea pus sa inshiri de aceste nume in Introductziunea ta insotzindule cu o grindina de citatziuni latine? ODOBESCU S. III 62. 3. Refl. (Uneori reciproc; popular) A se casatori. Undeor sa se asheze shi aceshtia cind or creshte mari shi sor insotzi shi sor puiezi shi mai multzi? SADOVEANU P. M. 199. Nu dupa multa vreme se shi insotzi cu fata. ISPIRESCU L. 8. Haide mindro sa fugim Amindoi sa nensotzim Undes muntzii rouratzi. JARNÍKBIRSEANU D. 58. ♦ (Despre animale) A se imperechea.

A INSOTZÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A urma in calitate de tovarash; a intovarashi; a acompania; a conduce. 2) A duce sub escorta; a escorta. 3) rar (interpretzi sau melodii interpretate de cineva) A sustzine cantand aceeashi melodie la un instrument sau grup de instrumente. 4) A adauga pentru a face complet; a completa. ~ vorbele cu gesturi. 5) A face sa se insotzeasca. /in + sotz

A SE INSOTZÍ ma ~ésc intranz. pop. 1) (despre persoane de sex opus) A se uni prin casatorie; a se casatori. 2) pop. (despre animale de sex opus) A realiza actul sexual (in vederea reproducerii); a se impreuna; a se imperechea. /in + sotz

insotzì v. 1. a intovarashi: l’am insotzit pana acasa; 2. a se asocia a se aduna: spunemi cu cine te insotzeshti; 3. a lua de sotzie: se insotzi cu fata cea mica ISP. [V. sotz shi soatza].

insotzésc v. tr. (d. sotz). Rar. Intovarashesc merg impreuna cu: k sa nutzĭ fie frica te insotzesc pina acasa. V. refl. Ma casatoresc (ma insor saŭ ma marit). Ma asociez ma aliez: spunemĭ cu cine te insotzeshtĭ k satzĭ spun cine eshtĭ (Prov.).

insotzíre s. f. g.d. art. insotzírii; pl. insotzíri

insotzíre s. f. g.d. art. insotzírii; pl. insotzíri

insotzí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. insotzésc imperf. 3 sg. insotzeá; conj. prez. 3 sa insotzeásca

insotzí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. insotzésc imperf. 3 sg. insotzeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. insotzeásca

INSOTZÍRE s. acompaniere conducere intovarashire petrecere. (~ cuiva pana la poarta.)

INSOTZÍRE s. v. casa casatorie casnicie imperechere impreunare menaj unire.

INSOTZIRE s. acompaniere conducere intovarashire petrecere. (~ cuiva pina la poarta.)

insotzire s. v. CASA. CASATORIE. CASNICIE. IMPERECHERE. IMPREUNARE. MENAJ. UNIRE.

INSOTZÍ vb. 1. a acompania a conduce a duce a intovarashi a petrece (reg.) a introloca. (La ~ pana la poarta.) 2. a intovarashi a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. v. escorta. 4. v. asocia.

INSOTZÍ vb. v. casatori goni imperechea impreuna incrucisha lega uni.

INSOTZI vb. 1. a acompania a conduce a duce a intovarashi a petrece (reg.) a introloca. (La ~ pina la poarta.) 2. a intovarashi a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. a escorta. (A ~ un detzinut.) 4. a se asocia a se grupa a se intovarashi a se uni (inv. shi pop.) a se prinde (reg.) a se ortaci (Mold. shi Transilv.) a se insimbra (prin Transilv.) a se sotzi (inv.) a intra. (Vino sa te ~ cu mine.)

insotzi vb. v. CASATORI. GONI. IMPERECHEA. IMPREUNA. INCRUCISHA. LEGA. UNI.

INSOTZIREA CELORLALTE CATEGORII DE AVIATZIE procedeu de actziune folosit de aviatzia de vanatoare care consta in acoperirea formatziilor celorlalte categorii de aviatzie impotriva atacurilor aviatziei de vanatoare inamice prin zborul intrun dispozitiv de lupta comun. Acest procedeu se poate executa incepand de la decolare pe tot timpul zborului sau pe anumite sectoare de traiect. Modul de insotzire shi realizarea dispozitivului de lupta comun sunt stabilite de comandantzii unitatzilor de aviatzie insotzite shi insotzitoare pe baza unui plan intocmit pe timpul pregatirii misiunii de lupta.

INSOTZÍRE (< insotzi) s. f. 1. Actziunea de a (se) insotzi. ♦ (Pop.) Casatorie. 2. Actziunea prin care una sau mai multe arme (ex. artilerie de i. aviatzie de i.) sprijina cu focul lor lupta infanteriei shi a tancurilor.