incalecat¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: incaleca] 1 Incalecare (1). 2 (Ivp; pex) Calarire. 34 Incalecare (45). 5 (Pfm) Suprapunere. 6 (Pfm) Supunere.

incalecat² ~a a [At: ALECSANDRI P. I 28 / Pl: ~atzi ~e / E: incaleca] 1 Pe care se sta calare. 2 Calarit. 3 (Pop; d. cabaline) Acuplat. 4 (Pfm) Suprapus. 5 (D. oameni) Supus de cineva.

INCALECÁT A incalecatzi te adj. Suprapus. Pantelimon ridea galben cu dintzii lui incalecatzi shi putrezi. DUMITRIU V. L. 72.

incalecat a. dea incalecata joc gimnastic dea calarele.

incaleca [At: COD. VOR. 54/₁ / V: (irg) ~lica / Pzi: incalec / E: ml *incaballicare] 12 vti A (se) sui calare Si: (ivp) a (se) incalara (14). 34 vti (Inv; pex) A calari. 5 vi (Inv; d. popoare nomade sau d. armate) A parasi un loc plecand calare. 6 vi(Inv; ie) A ~ in oaste A pleca la razboi. 7 vi (Pop; ie) A ~ pe nevoie A ieshi din saracie. 89 vtr (Pop; d. cabaline) A (se) imperechea. 10 vr (Pfm) A se suprapune. 11 vt (Pfm; c. i. oameni) A supune.

incalica v vz incaleca

INCALECÁ incalec vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales absol.) A se sui calare (pe cal sau pe alt animal). Daca pofteshti sa mergi shi dta incaleca indata. ISPIRESCU L. 9. Genarul incaleca shi zbura... in urma fugitzilor. EMINESCU N. 15. Incalecind se inturna la palat. NEGRUZZI S. I 149. Mindra caluncaleca Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI P. P. 49. ◊ Intranz. (Complementul indica un cal sau alt animal) Fata imparatului incaleca apoi pe GalbendeSoare. ISPIRESCU L. 22. Hai incaleca iute pe cal shi te du la nunta. CREANGA P. 170. Incalecatzi pe cai pe magari... shi dupa zmeu la goana! ALECSANDRI T. I 420. (Complementul indica un lucru) Incalec pe copacul doborit shil curatz de crengi. STANCU D. 142. Incaleca pe un biet de lemn. SHEZ. III 192. (Formula in povestiri) Am incalecat... peo sha shiam venit de vam spus povestea asha. CREANGA P. 34. (Fig.) Ma hotaresc ami scutura lenea shi a incaleca pe condei. ALECSANDRI C. 95. ◊ Refl. (Rar) Pe cal sa incalecat. SEVASTOS N. 119. ♦ (Cu privire la persoane) A asheza calare. Pe un cal lincalica La Brailal trimetea. TEODORESCU P. P. 575. ♦ (Cu privire la cai) A calari. Iapa sura care o incaleca un jocheu a nu shtiu carui domn... NEGRUZZI S. I 42. Purta platosha ostasheasca shi incaleca un cal negru. BALCESCU O. II 242. 2. Refl. reciproc. A se suprapune (trecind sau stind unul peste altul). Norii jos de tot se mishcau in palii lungi incalecinduse unii peste altzii. D. ZAMFIRESCU R. 254. Pe sus stinci uriashe diforme se incaleca senghesuiesc. VLAHUTZA O. A. III 32. ◊ Fig. Meshterul Roman simtzi cuvintele incalecinduise inca din gitlej. GALAN Z. R. 87. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni) A se face stapin a pune stapinire pe ceva a subjuga a supune. ♦ Intranz. (In expr.) A incaleca pe nevoie = a razbi a ieshi deasupra unei nevoi. Munceau in dreapta shi in stinga k doardoar a incaleca pe nevoie. CREANGA P. 140. Varianta: incalicá (COSHBUC P. II 177 SEVASTOS N. 169 ALECSANDRI P. P. 387) vb. I.

A INCALECÁ incálec 1. intranz. A se urca calare (pe un animal sau pe un obiect). ~ pe cal. ~ pe sha. ◊ ~ pe nevoie a ieshi din dificultatzi materiale. 2. tranz. 1) (animale de calarie sau anumite obiecte) A merge calare. 2) fig. A lua sub dominatzie (prin mijloace reprobabile). /<lat. incaballicare

A SE INCALECÁ pers. 3 se incáleca intranz. A veni deasupra (unul peste altul). Dintzii se incaleca. /<lat. incaballicare

incalecà v. 1. a se urca pe cal; 2. fig. a domina: doar va incaleca pe nevoia CR. [Lat. CABALLICARE].

incálec a alecá v. intr. (mlat. cabállico áre d. caballus cal; it. cavalcare pv. [en]cavalgar fr. chevaucher sp. cabalgar pv. cavalgar). Vest. Ma urc pe cal saŭ shed pe cal: a incaleca pe cal pe zid. V. tr. Ma pun calare: acest cal e greŭ de incalecat. Fig. Supun: saracia il incalecase. Pun calare (incalarez): infanterishtĭ incalecatzĭ. In est álic alicát.

incalecá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. incálec 3 incáleca

incalecá vb. ind. prez. 1 sg. incálec 3 sg. shi pl. incáleca perf. s. 1. sg. incalecái

INCALECÁT adj. adv. 1. adj. v. calare. 2. adv. v. calare (Mold. Transilv. shi Ban.) calareshte. (Sta ~.) 3. adj. v. suprapus. (Straturi ~.)

INCALECAT adj. adv. 1. adj. calare. (Om ~.) 2. adv. calare (Mold. Transilv. shi Ban.) calareshte. (Sta ~.) 3. adj. suprapus. (Straturi ~.)

INCALECÁ vb. 1. (inv.) a se incalara. (~ pe cal.) 2. v. calari. 3. v. coincide.

INCALECA vb. 1. (inv.) a se incalara. (~ pe cal.) 2. a calari. (~ un cal de rasa.) 3. a coincide a se suprapune. (Doua shedintze care se ~.)

A incaleca ≠ a descaleca

incalecá (incálec incalecát) vb. 1. A se sui pe cal. 2. A calari a merge calare. 3. A se imperechea armasarul cu iapa. 4. A invinge a domina a supune. 5. (Arg.) A o lua la sanatoasa. Mr. (i)ncalic megl. ancalic. Lat. pop. caballĭcāre (Pushcariu 805; CandreaDens. 213; REW 1439; DAR) cf. alb. (n)galjkoń it. cavalcare prov. cat. port. cavalgar fr. chevaucher sp. cabalgar. Cf. cal calare descaleca. Der. incalecat adj. (suprapus se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei intre doua rinduri); incalecator adj. (care este calare pe cal).

incaleca incalec v. t. 1. a domina. 2. (vulg. d. barbatzi) a avea contact sexual cu o femeie.