optziuni
  • info

15 definitzii pentru incalarare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INCALARÁRE s. f. (Inv.) Actziunea de a se incalara; incalecare. V. incalara.

INCALARÁRE s. f. (Inv.) Actziunea de a se incalara; incalecare. V. incalara.

incalarare sf [At: DA ms / Pl: ~rari / E: incalara] (Inv) 12 Incalecare (1 5).

INCALARÁRE s. f. (Rar invechit shi arhaizant) Actziunea de a se incalara; incalecare. Mosh Petrea a mormait porunca de incalarare; mezinul a cercetat carutza shi sa intors. SADOVEANU N. P. 31.

INCALARÁ incalarez vb. I. Refl. (Inv.) A se urca pe cal; a incaleca. In + calare.

INCALARÁ incalarez vb. I. Refl. (Inv.) A se urca pe cal; a incaleca. In + calare.

incalara vti [At: BIBLIA (1688) / V: (inv) ~lera / Pzi: ~rez E: in + calare] 14 (Inv) A (se) incaleca (14).

INCALARÁ incalarez vb. I. Refl. (Rar invechit shi arhaizant) A se urca pe cal; a incaleca. Uncheshul Haralambie sa incalarat shi a ieshit. SADOVEANU N. F. 187.

incalaréz v. tr. (d. calare). Vechĭ. Suĭ pe cal poruncesc sa incalece. V. refl. Incalec: citzĭ aŭ putut a se incalara s’aŭ incalarat shi aŭ plecat (Let. 1 337) n’aŭ apucat sa se incalareze (2 221).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

incalaráre (inv.) s. f. g.d. art. incalarắrii

incalaráre s. f. g.d. art. incalararii

!incalará (a se ~) (inv.) vb. refl. ind. prez. 3 se incalareáza

incalará vb. ind. prez. 1 sg. incalaréz 3 sg. shi pl. incalareáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INCALARÁRE s. v. incalecare.

incalarare s. v. INCALECARE.

INCALARÁ vb. v. incaleca.

incalara vb. v. INCALECA.

Intrare: incalarare
incalarare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incalarare
  • ‑ncalarare
  • incalararea
  • ‑ncalararea
plural
  • incalarari
  • ‑ncalarari
  • incalararile
  • ‑ncalararile
genitiv-dativ singular
  • incalarari
  • ‑ncalarari
  • incalararii
  • ‑ncalararii
plural
  • incalarari
  • ‑ncalarari
  • incalararilor
  • ‑ncalararilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

incalara, incalarezverb

  • 1. invechit A se urca pe cal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: incaleca
    • format_quote Uncheshul Haralambie sa incalarat shi a ieshit. SADOVEANU N. F. 187. DLRLC
etimologie:
  • In + calare DEX '98 DEX '09

incalarare, incalararisubstantiv feminin

  • 1. invechit Actziunea de a se incalara. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: incalecare
    • format_quote Mosh Petrea a mormait porunca de incalarare; mezinul a cercetat carutza shi sa intors. SADOVEANU N. P. 31. DLRLC
etimologie:
  • vezi incalara DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.