optziuni
  • info

18 definitzii pentru incaleca

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INCALECÁ incálec vb. I. 1. Tranz. shi intranz. A (se) sui pe cal pe magar etc.; a pune sau a sta calare; a calari a incalara. ◊ Expr. A incaleca pe nevoie = a ieshi din saracie din lipsuri din dificultatzi economice. ♦ P. anal. A se urca pe un obiect k pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face stapan pe cineva; a domina a supune. [Var.: (reg.) incalicá vb. I] Lat. incaballicare.

INCALECÁ incálec vb. I. 1. Tranz. shi intranz. A (se) sui pe cal pe magar etc.; a pune sau a sta calare; a calari a incalara. ◊ Expr. A incaleca pe nevoie = a ieshi din saracie din lipsuri din dificultatzi economice. ♦ P. anal. A se urca pe un obiect k pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face stapan pe cineva; a domina a supune. [Var.: (reg.) incalicá vb. I] Lat. incaballicare.

incaleca [At: COD. VOR. 54/1 / V: (irg) ~lica / Pzi: incalec / E: ml *incaballicare] 12 vti A (se) sui calare Si: (ivp) a (se) incalara (14). 34 vti (Inv; pex) A calari. 5 vi (Inv; d. popoare nomade sau d. armate) A parasi un loc plecand calare. 6 vi(Inv; ie) A ~ in oaste A pleca la razboi. 7 vi (Pop; ie) A ~ pe nevoie A ieshi din saracie. 89 vtr (Pop; d. cabaline) A (se) imperechea. 10 vr (Pfm) A se suprapune. 11 vt (Pfm; c. i. oameni) A supune.

INCALECÁ incalec vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales absol.) A se sui calare (pe cal sau pe alt animal). Daca pofteshti sa mergi shi dta incaleca indata. ISPIRESCU L. 9. Genarul incaleca shi zbura... in urma fugitzilor. EMINESCU N. 15. Incalecind se inturna la palat. NEGRUZZI S. I 149. Mindra caluncaleca Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI P. P. 49. ◊ Intranz. (Complementul indica un cal sau alt animal) Fata imparatului incaleca apoi pe GalbendeSoare. ISPIRESCU L. 22. Hai incaleca iute pe cal shi te du la nunta. CREANGA P. 170. Incalecatzi pe cai pe magari... shi dupa zmeu la goana! ALECSANDRI T. I 420. (Complementul indica un lucru) Incalec pe copacul doborit shil curatz de crengi. STANCU D. 142. Incaleca pe un biet de lemn. SHEZ. III 192. (Formula in povestiri) Am incalecat... peo sha shiam venit de vam spus povestea asha. CREANGA P. 34. (Fig.) Ma hotaresc ami scutura lenea shi a incaleca pe condei. ALECSANDRI C. 95. ◊ Refl. (Rar) Pe cal sa incalecat. SEVASTOS N. 119. ♦ (Cu privire la persoane) A asheza calare. Pe un cal lincalica La Brailal trimetea. TEODORESCU P. P. 575. ♦ (Cu privire la cai) A calari. Iapa sura care o incaleca un jocheu a nu shtiu carui domn... NEGRUZZI S. I 42. Purta platosha ostasheasca shi incaleca un cal negru. BALCESCU O. II 242. 2. Refl. reciproc. A se suprapune (trecind sau stind unul peste altul). Norii jos de tot se mishcau in palii lungi incalecinduse unii peste altzii. D. ZAMFIRESCU R. 254. Pe sus stinci uriashe diforme se incaleca senghesuiesc. VLAHUTZA O. A. III 32. ◊ Fig. Meshterul Roman simtzi cuvintele incalecinduise inca din gitlej. GALAN Z. R. 87. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni) A se face stapin a pune stapinire pe ceva a subjuga a supune. ♦ Intranz. (In expr.) A incaleca pe nevoie = a razbi a ieshi deasupra unei nevoi. Munceau in dreapta shi in stinga k doardoar a incaleca pe nevoie. CREANGA P. 140. Varianta: incalicá (COSHBUC P. II 177 SEVASTOS N. 169 ALECSANDRI P. P. 387) vb. I.

A INCALECÁ incálec 1. intranz. A se urca calare (pe un animal sau pe un obiect). ~ pe cal. ~ pe sha. ◊ ~ pe nevoie a ieshi din dificultatzi materiale. 2. tranz. 1) (animale de calarie sau anumite obiecte) A merge calare. 2) fig. A lua sub dominatzie (prin mijloace reprobabile). /<lat. incaballicare

A SE INCALECÁ pers. 3 se incáleca intranz. A veni deasupra (unul peste altul). Dintzii se incaleca. /<lat. incaballicare

incalecà v. 1. a se urca pe cal; 2. fig. a domina: doar va incaleca pe nevoia CR. [Lat. CABALLICARE].

INCALICÁ vb. I v. incaleca.

incalica v vz incaleca

incálec a alecá v. intr. (mlat. cabállico áre d. caballus cal; it. cavalcare pv. [en]cavalgar fr. chevaucher sp. cabalgar pv. cavalgar). Vest. Ma urc pe cal saŭ shed pe cal: a incaleca pe cal pe zid. V. tr. Ma pun calare: acest cal e greŭ de incalecat. Fig. Supun: saracia il incalecase. Pun calare (incalarez): infanterishtĭ incalecatzĭ. In est álic alicát.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

incalecá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. incálec 3 incáleca

incalecá vb. ind. prez. 1 sg. incálec 3 sg. shi pl. incáleca perf. s. 1. sg. incalecái

incaleca

incalec.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INCALECÁ vb. 1. (inv.) a se incalara. (~ pe cal.) 2. v. calari. 3. v. coincide.

INCALECA vb. 1. (inv.) a se incalara. (~ pe cal.) 2. a calari. (~ un cal de rasa.) 3. a coincide a se suprapune. (Doua shedintze care se ~.)

A incaleca ≠ a descaleca

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

incalecá (incálec incalecát) vb. 1. A se sui pe cal. 2. A calari a merge calare. 3. A se imperechea armasarul cu iapa. 4. A invinge a domina a supune. 5. (Arg.) A o lua la sanatoasa. Mr. (i)ncalic megl. ancalic. Lat. pop. caballĭcāre (Pushcariu 805; CandreaDens. 213; REW 1439; DAR) cf. alb. (n)galjkoń it. cavalcare prov. cat. port. cavalgar fr. chevaucher sp. cabalgar. Cf. cal calare descaleca. Der. incalecat adj. (suprapus se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei intre doua rinduri); incalecator adj. (care este calare pe cal).

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

incaleca incalec v. t. 1. a domina. 2. (vulg. d. barbatzi) a avea contact sexual cu o femeie.

Intrare: incaleca
verb (VT73)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incaleca
  • ‑ncaleca
  • incalecare
  • ‑ncalecare
  • incalecat
  • ‑ncalecat
  • incalecatu‑
  • ‑ncalecatu‑
  • incalecand
  • ‑ncalecand
  • incalecandu‑
  • ‑ncalecandu‑
 singular plural
  • incaleca
  • ‑ncaleca
  • incalecatzi
  • ‑ncalecatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • incalec
  • ‑ncalec
 (sa)
  • incalec
  • ‑ncalec
  • incalecam
  • ‑ncalecam
  • incalecai
  • ‑ncalecai
  • incalecasem
  • ‑ncalecasem
a II-a (tu)
  • incaleci
  • ‑ncaleci
 (sa)
  • incaleci
  • ‑ncaleci
  • incalecai
  • ‑ncalecai
  • incalecashi
  • ‑ncalecashi
  • incalecaseshi
  • ‑ncalecaseshi
a III-a (el, ea)
  • incaleca
  • ‑ncaleca
 (sa)
  • incalece
  • ‑ncalece
  • incaleca
  • ‑ncaleca
  • incaleca
  • ‑ncaleca
  • incalecase
  • ‑ncalecase
plural I (noi)
  • incalecam
  • ‑ncalecam
 (sa)
  • incalecam
  • ‑ncalecam
  • incalecam
  • ‑ncalecam
  • incalecaram
  • ‑ncalecaram
  • incalecaseram
  • ‑ncalecaseram
  • incalecasem
  • ‑ncalecasem
a II-a (voi)
  • incalecatzi
  • ‑ncalecatzi
 (sa)
  • incalecatzi
  • ‑ncalecatzi
  • incalecatzi
  • ‑ncalecatzi
  • incalecaratzi
  • ‑ncalecaratzi
  • incalecaseratzi
  • ‑ncalecaseratzi
  • incalecasetzi
  • ‑ncalecasetzi
a III-a (ei, ele)
  • incaleca
  • ‑ncaleca
 (sa)
  • incalece
  • ‑ncalece
  • incalecau
  • ‑ncalecau
  • incalecara
  • ‑ncalecara
  • incalecasera
  • ‑ncalecasera
verb (VT73)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incalica
  • ‑ncalica
  • incalicare
  • ‑ncalicare
  • incalicat
  • ‑ncalicat
  • incalicatu‑
  • ‑ncalicatu‑
  • incalicand
  • ‑ncalicand
  • incalicandu‑
  • ‑ncalicandu‑
 singular plural
  • incalica
  • ‑ncalica
  • incalicatzi
  • ‑ncalicatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • incalic
  • ‑ncalic
 (sa)
  • incalic
  • ‑ncalic
  • incalicam
  • ‑ncalicam
  • incalicai
  • ‑ncalicai
  • incalicasem
  • ‑ncalicasem
a II-a (tu)
  • incalici
  • ‑ncalici
 (sa)
  • incalici
  • ‑ncalici
  • incalicai
  • ‑ncalicai
  • incalicashi
  • ‑ncalicashi
  • incalicaseshi
  • ‑ncalicaseshi
a III-a (el, ea)
  • incalica
  • ‑ncalica
 (sa)
  • incalice
  • ‑ncalice
  • incalica
  • ‑ncalica
  • incalica
  • ‑ncalica
  • incalicase
  • ‑ncalicase
plural I (noi)
  • incalicam
  • ‑ncalicam
 (sa)
  • incalicam
  • ‑ncalicam
  • incalicam
  • ‑ncalicam
  • incalicaram
  • ‑ncalicaram
  • incalicaseram
  • ‑ncalicaseram
  • incalicasem
  • ‑ncalicasem
a II-a (voi)
  • incalicatzi
  • ‑ncalicatzi
 (sa)
  • incalicatzi
  • ‑ncalicatzi
  • incalicatzi
  • ‑ncalicatzi
  • incalicaratzi
  • ‑ncalicaratzi
  • incalicaseratzi
  • ‑ncalicaseratzi
  • incalicasetzi
  • ‑ncalicasetzi
a III-a (ei, ele)
  • incalica
  • ‑ncalica
 (sa)
  • incalice
  • ‑ncalice
  • incalicau
  • ‑ncalicau
  • incalicara
  • ‑ncalicara
  • incalicasera
  • ‑ncalicasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

incaleca, incalecverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A (se) sui pe cal pe magar etc.; a pune sau a sta calare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calari incalara antonime: descaleca
    • format_quote Daca pofteshti sa mergi shi dta incaleca indata. ISPIRESCU L. 9. DLRLC
    • format_quote Genarul incaleca shi zbura... in urma fugitzilor. EMINESCU N. 15. DLRLC
    • format_quote Incalecind se inturna la palat. NEGRUZZI S. I 149. DLRLC
    • format_quote Mindra caluncaleca Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI P. P. 49. DLRLC
    • format_quote Fata imparatului incaleca apoi pe GalbendeSoare. ISPIRESCU L. 22. DLRLC
    • format_quote Hai incaleca iute pe cal shi te du la nunta. CREANGA P. 170. DLRLC
    • format_quote Incalecatzi pe cai pe magari... shi dupa zmeu la goana! ALECSANDRI T. I 420. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Pe cal sa incalecat. SEVASTOS N. 119. DLRLC
    • format_quote Pe un cal lincalica La Brailal trimetea. TEODORESCU P. P. 575. DLRLC
    • format_quote Iapa sura care o incaleca un jocheu a nu shtiu carui domn... NEGRUZZI S. I 42. DLRLC
    • format_quote Purta platosha ostasheasca shi incaleca un cal negru. BALCESCU O. II 242. DLRLC
    • 1.1. prin analogie A se urca pe un obiect k pe cal. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Incalec pe copacul doborit shil curatz de crengi. STANCU D. 142. DLRLC
      • format_quote Incaleca pe un biet de lemn. SHEZ. III 192. DLRLC
      • format_quote (Formula in povestiri) Am incalecat... peo sha shiam venit de vam spus povestea asha. CREANGA P. 34. DLRLC
      • format_quote figurat Ma hotaresc ami scutura lenea shi a incaleca pe condei. ALECSANDRI C. 95. DLRLC
    • chat_bubble A incaleca pe nevoie = a ieshi din saracie din lipsuri din dificultatzi economice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: razbi
      • format_quote Munceau in dreapta shi in stinga k doardoar a incaleca pe nevoie. CREANGA P. 140. DLRLC
  • 2. reflexiv A se suprapune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suprapune
    • format_quote Norii jos de tot se mishcau in palii lungi incalecinduse unii peste altzii. D. ZAMFIRESCU R. 254. DLRLC
    • format_quote Pe sus stinci uriashe diforme se incaleca senghesuiesc. VLAHUTZA O. A. III 32. DLRLC
    • format_quote figurat Meshterul Roman simtzi cuvintele incalecinduise inca din gitlej. GALAN Z. R. 87. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A se face stapan pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domina subjuga supune
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.