DESCALECÁ descálec vb. I. Intranz. 1. A cobori a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari in legatura cu intemeierea TZarilor Romane) A se asheza intrun loc intemeind o tzara. [Var.: descalicá vb. I] Lat. *discaballicare.

descaleca vi [At: M. COSTIN ap. DA ms / V: ~lica / Pzi: ~calec / E: des + [in]caleca] 1 A se da jos de pe cal. 2 A se asheza intrun loc. 3 (Inv) A intemeia o tzara.

DESCALECÁ descálec vb. I. Intranz. 1. A cobori a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari in legatura cu intemeierea tzarilor romaneshti) A se asheza intrun loc intemeind o tzara. [Var.: descalicá vb. I] Lat. *discaballicare.

DESCALECÁ descálec vb. I. Intranz. 1. A se da jos a cobori de pe cal. Au descalecat shau lasat caii unul linga altul fara sai lege fara sa le deie grauntze. SADOVEANU B. 162. Apare un ofitzer descalecat plin de praf. CAMIL PETRESCU T. II 424. Aci i venea sa descalece k sa adune cite un manunchi de flori. ISPIRESCU L. 17. ◊ (Determinat pleonastic prin «de pe cal») Turcul... descaleca de pe cal shi lasa friul in miinile ciobanului. GALACTION O. I 287. ◊ Tranz. (Popular cu complementul «calul»; atestat in forma descalica) Cal descalica Capastrui scotea. TEODORESCU P. P. 418. ♦ Tranz. (Rar) A da jos de pe cal. Nushi putea alunga amintirea... soldatzilor de plumb din copilarie jucariile de acum shaizeci de ani cind i descaleca din sha. C. PETRESCU R. DR. 209. 2. (Termen folosit de cronicari in legatura cu intemeierea TZarilor Romineshti; azi arhaizant) A se asheza statornic intrun loc intemeind o tzara (noua). Dragoshvoda a descalecat in Moldova. ▭ Oierii aceshtia care au descalecat dincoace de munte k multzi altzii in curgerea vremii au intemeiat sate. SADOVEANU E. 92. Varianta: descalicá vb. I.

A DESCALECÁ descálec intranz. 1) A se da jos de pe cal. 2) A se stabili definitiv intrun loc punand inceputurile unei tzari. 3) inv. A se opri pentru odihna in cursul unui drum; a face un popas; a poposi. /<lat. discaballicare

descalecà v. 1. a se da jos de pe cal; 2. od. a coloniza o tzara a intemeia o provincie. [Sensul 2 e de origina istorica: primii intemeietori ai TZarilor romane au sosit deacalarele din Ardeal shi s’au oprit aci pentru a descaleca].

descalica v vz descaleca

descalíc a calicá (est) shi álec a alecá (vest) v. intr. (d. incalic). Ma daŭ jos de pe cal orĭ de pe un lucru care shedeam calare: a descalica de pe cal de pe zid. Fig. Ma opresc k sa ashez colóniĭ intr’o tzara. V. tr. Fac sa (orĭ poruncesc sa) se dea jos de pe cal. Fig. Colonizez: a descalica o tzara.

descalecá (a ~) vb. ind. prez. 3 descáleca

descalecá vb. ind. prez. 1 sg. descálec 3 sg. shi pl. descáleca; ger. descalecand

descaleca (ind. prez. 1 sg. descalec)

descalec.

DESCALECÁ vb. (inv.) a pedestri. (A ~ de pe cal.)

DESCALECA vb. (inv.) a pedestri. (A ~ de pe cal.)

A descaleca ≠ a incaleca

descalecá (descálec descalecát) vb. 1. A se da jos de pe cal. 2. A popula a se asheza intrun loc determinat. Var. descalica. Mr. discalic. De la incaleca dupa echivalentza incuiadescuia imbracadesbraca etc. Totushi se are in vedere adesea posibilitatea unui lat. *dĭscaballĭāre (CandreaDens. 214; REW 1439; Tiktin; Candrea) cf. sp. descabalgar; ipoteza putzin probabila mai ales daca se tzine seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datoreaza desigur unei influentze turanice caci se shtie k anumite semintzii turanice traiau in corturi portabile shi k pentru ele „a descaleca” insemna a alege un loc pentru al popula provizoriu. Der. descalecat s. n. (actziunea de a descaleca; intemeiere colonizare); descalecator s. m. (intemeietor); descalecatura s. f. (inv. intemeiere).