DESCALECÁ descálec vb. I. Intranz. 1. A se da jos a cobori de pe cal. Au descalecat shau lasat caii unul linga altul fara sai lege fara sa le deie grauntze. SADOVEANU B. 162. Apare un ofitzer descalecat plin de praf. CAMIL PETRESCU T. II 424. Aci i venea sa descalece k sa adune cite un manunchi de flori. ISPIRESCU L. 17. ◊ (Determinat pleonastic prin «de pe cal») Turcul... descaleca de pe cal shi lasa friul in miinile ciobanului. GALACTION O. I 287. ◊ Tranz. (Popular cu complementul «calul»; atestat in forma descalica) Cal descalica Capastrui scotea. TEODORESCU P. P. 418. ♦ Tranz. (Rar) A da jos de pe cal. Nushi putea alunga amintirea... soldatzilor de plumb din copilarie jucariile de acum shaizeci de ani cind i descaleca din sha. C. PETRESCU R. DR. 209. 2. (Termen folosit de cronicari in legatura cu intemeierea TZarilor Romineshti; azi arhaizant) A se asheza statornic intrun loc intemeind o tzara (noua). Dragoshvoda a descalecat in Moldova. ▭ Oierii aceshtia care au descalecat dincoace de munte k multzi altzii in curgerea vremii au intemeiat sate. SADOVEANU E. 92. Varianta: descalicá vb. I.