optziuni
  • info

13 definitzii pentru calari

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CALARÍ calaresc vb. IV. Intranz. A merge calare. ♦ Tranz. A mana calul stand calare pe el; a incaleca. Din calare.

CALARÍ calaresc vb. IV. Intranz. A merge calare. ♦ Tranz. A mana calul stand calare pe el; a incaleca. Din calare.

calarí1 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~résc (nob) cálar / E: calare] 1 vi A merge stand pe un cal (sau alt animal). 2 vt A mana calul stand calare. 3 vt A incaleca. 4 vt (Fig) A stapani shi a conduce dupa propria vointza.

CALARÍ calaresc vb. IV. 1. Intranz. A umbla a merge calare. Tot alaturi calaresc Nu au grija nimanuia. SHi de dragi unul altuia Ei din ochi se prapadesc. EMINESCU O. I 104. 2. Tranz. A purta calul stind calare pe el; a incaleca. Caii... Nui pot dichisi Nui pot calari. TEODORESCU P. P. 48. ♦ Fig. A conduce; a purta pe cineva dupa propria vointza.

CALARÍ calaresc vb. IV. Intranz. shi tranz. A umbla a merge calare sau a purta animalul stand calare pe el; a incaleca. Din calare.

A CALARÍ ~ésc 1. intranz. A merge calare. 2. tranz. (caii) A mana stand calare. /Din calare

calarì v. a umbla calare.

calaresc ~easca a [At: GOLESCU I. 101 / Pl: ~eshti / E: calare + esc] 1 Specific calaretzului (1). 2 Al calaretzului (1). 3 Care provine de la calaretz (1).

calarésc v. intr. (d. calare). Merg calare: petrec timpu calarind. V. tr. am calarit doĭ kĭ astazĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

calarí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. calarésc imperf. 3 sg. calareá; conj. prez. 3 sa calareásca

calarí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. calarésc imperf. 3 sg. calareá; conj. prez. 3 sg. shi pl. calareásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CALARÍ vb. a incaleca. (~ calul.)

CALARI vb. a incaleca. (~ calul.)

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

calari calaresc v. t. 1. (er. d. barbatzi) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (detz.) a fuma.

Intrare: calari
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calari
  • calarire
  • calarit
  • calaritu‑
  • calarind
  • calarindu‑
 singular plural
  • calareshte
  • calaritzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • calaresc
 (sa)
  • calaresc
  • calaream
  • calarii
  • calarisem
a II-a (tu)
  • calareshti
 (sa)
  • calareshti
  • calareai
  • calarishi
  • calariseshi
a III-a (el, ea)
  • calareshte
 (sa)
  • calareasca
  • calarea
  • calari
  • calarise
plural I (noi)
  • calarim
 (sa)
  • calarim
  • calaream
  • calariram
  • calariseram
  • calarisem
a II-a (voi)
  • calaritzi
 (sa)
  • calaritzi
  • calareatzi
  • calariratzi
  • calariseratzi
  • calarisetzi
a III-a (ei, ele)
  • calaresc
 (sa)
  • calareasca
  • calareau
  • calarira
  • calarisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

calari, calarescverb

  • 1. A merge calare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tot alaturi calaresc Nu au grija nimanuia. SHi de dragi unul altuia Ei din ochi se prapadesc. EMINESCU O. I 104. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A mana calul stand calare pe el. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: incaleca
      • format_quote Caii... Nui pot dichisi Nui pot calari. TEODORESCU P. P. 48. DLRLC
      • 1.1.1. figurat A purta pe cineva dupa propria vointza. DLRLC
        sinonime: conduce
etimologie:
  • calare DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.