CALARÍ calaresc vb. IV. 1. Intranz. A umbla a merge calare. Tot alaturi calaresc Nu au grija nimanuia. SHi de dragi unul altuia Ei din ochi se prapadesc. EMINESCU O. I 104. 2. Tranz. A purta calul stind calare pe el; a incaleca. Caii... Nui pot dichisi Nui pot calari. TEODORESCU P. P. 48. ♦ Fig. A conduce; a purta pe cineva dupa propria vointza.