INCALECÁ incálec vb. I. 1. Tranz. shi intranz. A (se) sui pe cal pe magar etc.; a pune sau a sta calare; a calari a incalara. ◊ Expr. A incaleca pe nevoie = a ieshi din saracie din lipsuri din dificultatzi economice. ♦ P. anal. A se urca pe un obiect k pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face stapan pe cineva; a domina a supune. [Var.: (reg.) incalicá vb. I] Lat. incaballicare.