INCALECÁ incalec vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales absol.) A se sui calare (pe cal sau pe alt animal). Daca pofteshti sa mergi shi dta incaleca indata. ISPIRESCU L. 9. Genarul incaleca shi zbura... in urma fugitzilor. EMINESCU N. 15. Incalecind se inturna la palat. NEGRUZZI S. I 149. Mindra caluncaleca Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI P. P. 49. ◊ Intranz. (Complementul indica un cal sau alt animal) Fata imparatului incaleca apoi pe GalbendeSoare. ISPIRESCU L. 22. Hai incaleca iute pe cal shi te du la nunta. CREANGA P. 170. Incalecatzi pe cai pe magari... shi dupa zmeu la goana! ALECSANDRI T. I 420. (Complementul indica un lucru) Incalec pe copacul doborit shil curatz de crengi. STANCU D. 142. Incaleca pe un biet de lemn. SHEZ. III 192. (Formula in povestiri) Am incalecat... peo sha shiam venit de vam spus povestea asha. CREANGA P. 34. (Fig.) Ma hotaresc ami scutura lenea shi a incaleca pe condei. ALECSANDRI C. 95. ◊ Refl. (Rar) Pe cal sa incalecat. SEVASTOS N. 119. ♦ (Cu privire la persoane) A asheza calare. Pe un cal lincalica La Brailal trimetea. TEODORESCU P. P. 575. ♦ (Cu privire la cai) A calari. Iapa sura care o incaleca un jocheu a nu shtiu carui domn... NEGRUZZI S. I 42. Purta platosha ostasheasca shi incaleca un cal negru. BALCESCU O. II 242. 2. Refl. reciproc. A se suprapune (trecind sau stind unul peste altul). Norii jos de tot se mishcau in palii lungi incalecinduse unii peste altzii. D. ZAMFIRESCU R. 254. Pe sus stinci uriashe diforme se incaleca senghesuiesc. VLAHUTZA O. A. III 32. ◊ Fig. Meshterul Roman simtzi cuvintele incalecinduise inca din gitlej. GALAN Z. R. 87. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni) A se face stapin a pune stapinire pe ceva a subjuga a supune. ♦ Intranz. (In expr.) A incaleca pe nevoie = a razbi a ieshi deasupra unei nevoi. Munceau in dreapta shi in stinga k doardoar a incaleca pe nevoie. CREANGA P. 140. Varianta: incalicá (COSHBUC P. II 177 SEVASTOS N. 169 ALECSANDRI P. P. 387) vb. I.