opțiuni
  • info

7 definiții pentru suprapus

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRAPÚS, -Ă, suprapuși, -se, adj. Pus deasupra altuia. ♦ (Despre formațiuni geologice, epoci de civilizație etc:) Care urmează după altul, care este așezat deasupra altuia. – V. suprapune.

suprapus, ~ă a [At: BREZOIANU, A. 151/24 / Pl: ~puși, ~se / E: suprapune] 1 Care este așezat peste ceva sau unul deasupra altuia Si: (înv) superpus. 2 (Pex) Care urmează după altul. 3 (Îs) Clasă (sau pătură) ~ă Clasă (sau pătură) socială conducătoare, care se bucură de toate privilegiile Si: (rar) clasă superpozată.

SUPRAPÚS, -Ă, suprapuși, -se, adj. (Despre formații geologice, epoci de civilizație etc.) Care urmează după altul, care este așezat deasupra altuia. – V. suprapune.

SUPRAPÚS, -Ă, suprapuși, -se, adj. Așezat unul deasupra altuia, unul peste altul. Unul dintre paturile de lemn suprapuse scîrțîi. MIHALE, O. 19. Atelierele se aflau în fund, suprapuse, înghesuite – jos mașinile, sus zețăria și deasupra legătoria dimpreună cu cartonajele. PAS, Z. I 264. ◊ (În contexte figurate) Deocamdată, mă apăr de războiul pe care mi-l poartă bătrînul – nu fățiș, ci încurcat în rețele suprapuse. SADOVEANU, Z. C. 77. ◊ Clasă (sau pătură) suprapusă = clasă conducătoare, în orînduirea burgheză, care se bucură de toate privilegiile. Mulți din scriitorii ieșiți din clasele suprapuse au avut o privire de înțelegere pentru oamenii mici și i-au tratat ca frați. SADOVEANU, E. 260. În focul luptei sale împotriva păturii grecești suprapuse, «ruina frumoasei limbi vechi» Eminescu o pune în spinarea acelei pături suprapuse. IBRĂILEANU, SP. CR. 164. ♦ (Despre formații geologice, epoci de civilizație etc.) Succedat în urma altuia, așezat deasupra altuia. Au fost două rînduri de așezări, suprapuse, la distanță de măcar o mie cinci sute de ani. C. PETRESCU, R. DR. 64.

SUPRAPÚS, -Ă adj. Așezat deasupra. ◊ Clasă (sau pătură) suprapusă = clasă socială conducătoare. ♦ (Despre formații geologice, epoci de civilizație) Care urmează altuia. [< suprapune].

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPRAPÚS adj. 1. (rar) superpus. (Două figuri geometrice ~.) 2. încălecat. (Straturi ~.)

SUPRAPUS adj. 1. (rar) superpus. (Două figuri geometrice ~.) 2. încălecat. (Straturi ~.)

Intrare: suprapus
suprapus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suprapus
  • suprapusul
  • suprapusu‑
  • suprapusă
  • suprapusa
plural
  • suprapuși
  • suprapușii
  • suprapuse
  • suprapusele
genitiv-dativ singular
  • suprapus
  • suprapusului
  • suprapuse
  • suprapusei
plural
  • suprapuși
  • suprapușilor
  • suprapuse
  • suprapuselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suprapus, suprapusăadjectiv

  • 1. Pus deasupra altuia. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: superpus încălecat
    • format_quote Unul dintre paturile de lemn suprapuse scîrțîi. MIHALE, O. 19. DLRLC
    • format_quote Atelierele se aflau în fund, suprapuse, înghesuite – jos mașinile, sus zețăria și deasupra legătoria dimpreună cu cartonajele. PAS, Z. I 264. DLRLC
    • format_quote figurat Deocamdată, mă apăr de războiul pe care mi-l poartă bătrînul – nu fățiș, ci încurcat în rețele suprapuse. SADOVEANU, Z. C. 77. DLRLC
    • 1.1. Clasă (sau pătură) suprapusă = clasă conducătoare, în orînduirea burgheză, care se bucură de toate privilegiile. DLRLC DN
      • format_quote Mulți din scriitorii ieșiți din clasele suprapuse au avut o privire de înțelegere pentru oamenii mici și i-au tratat ca frați. SADOVEANU, E. 260. DLRLC
      • format_quote În focul luptei sale împotriva păturii grecești suprapuse, «ruina frumoasei limbi vechi» Eminescu o pune în spinarea acelei pături suprapuse. IBRĂILEANU, SP. CR. 164. DLRLC
    • 1.2. (Despre formațiuni geologice, epoci de civilizație etc:) Care urmează după altul, care este așezat deasupra altuia. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Au fost două rînduri de așezări, suprapuse, la distanță de măcar o mie cinci sute de ani. C. PETRESCU, R. DR. 64. DLRLC
etimologie:
  • vezi suprapune DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.