SUPRAPÚS A suprapushi se adj. Ashezat unul deasupra altuia unul peste altul. Unul dintre paturile de lemn suprapuse scirtzii. MIHALE O. 19. Atelierele se aflau in fund suprapuse inghesuite jos mashinile sus zetzaria shi deasupra legatoria dimpreuna cu cartonajele. PAS Z. I 264. ◊ (In contexte figurate) Deocamdata ma apar de razboiul care mil poarta batrinul nu fatzish ci incurcat in retzele suprapuse. SADOVEANU Z. C. 77. ◊ Clasa (sau patura) suprapusa = clasa conducatoare in orinduirea burgheza care se bucura de toate privilegiile. Multzi din scriitorii ieshitzi din clasele suprapuse au avut o privire de intzelegere pentru oamenii mici shi iau tratat k fratzi. SADOVEANU E. 260. In focul luptei sale impotriva paturii greceshti suprapuse «ruina frumoasei limbi vechi» Eminescu o pune in spinarea acelei paturi suprapuse. IBRAILEANU SP. CR. 164. ♦ (Despre formatzii geologice epoci de civilizatzie etc.) Succedat in urma altuia ashezat deasupra altuia. Au fost doua rinduri de ashezari suprapuse la distantza de macar o mie cinci sute de ani. C. PETRESCU R. DR. 64.