impaca [At: CORESI EV. 46/22 / Pzi: impac / E: ml *impacare] 12 vtrr (Udp „cu”) A restabili raporturile de prietenie de intzelegere cu cineva Si: a (se) reconcilia a (se) impaciui (inv) a pacelui (1). 3 vt (Rar) A satisface pe cineva Si: (inv) a pacelui (2). 4 vr (Rar) A se razbuna pe cineva. 5 vt (Fig) A imblanzi pe cineva. 6 vt A aplana o neintzelegere un conflict. 7 vr A se reconcilia cu cineva. 8 vrr A se intzelege cu cineva (intro chestiune baneasca) Si: a conveni a se invoi. 9 vt (Ie) A ~ shi capra shi varza (sau capra cu varza) A aduce armonie intre doua contraste. 10 vrr A trai in buna intzelegere cu cineva. 11 vr A se familiariza cu ceva. 12 vr A se convinge de ceva. 13 vt A potoli pe cineva dandui satisfactzie Si: (inv) a pacelui (3).

IMPACÁ impác vb. I. 1. Refl. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A face sa inceteze supararea cu cineva a restabili intzelegerea a curma conflictul. Veste se imprashtiase k domnul se impacase cu boierii. NEGRUZZI S. I 150. Vino mindrampacate K de nu tei impaca Foarte rau teoi blastema. JARNÍKBIRSEANU D. 256. ◊ Refl. reciproc. De certuri Sa nempacam De gresheli Sa ne iertam. ANT. LIT. POP. I 427. ♦ A cadea de acord intro chestiune baneasca. Nu sau impacat din pretz. ▭ Dute... shi teapuca de lucru; oi vedea eu ce treabai face shi neom impaca noi. CREANGA P. 157. ♦ A se obishnui a se deprinde a se familiariza. Mama a inceput sa se impace cu ideea aceasta. C. PETRESCU A. 322. Dar cartzile [de joc] cu mine e greu sa se impace. ALEXANDRESCU P. 90. 2. Tranz. (Cu privire la persoane) A linishti a potoli a multzumi a imbuna. Dinspre partea banilor am impacat pe toata lumea. SADOVEANU B. 59. K sa ne impace locotenentul ne cheama la magazia diviziei. CAMIL PETRESCU U. N. 384. Daca tziam fagaduit atunci a fost numai k sa te impac. ISPIRESCU L. 2. ◊ (Complementul este un abstract) Durerea mea sompac Inseninindumi gindul. EMINESCU O. I 193.

A IMPACÁ impác tranz. 1) A face sa se impace. 2) A face sa devina mai binevoitor mai indulgent. /in + lat. pacare

A SE IMPACÁ ma impác intranz. 1) A restabili raporturile de prietenie; a se impaciui. Sau ~at dupa un conflict. 2) pop. A ajunge la o intzelegere; a cadea de acord; a conveni; a se invoi. ~ cu gandul. ◊ ~ cu ceva a se obishnui; a se deprinde. 3) A trai in buna intzelegere. Ei se impaca bine. /in + lat. pacare

impacà v. 1. a face pace: iam impacat; 2. a multzumi; cum sa impace atata lume? 3. a potoli: copilul se puse pe un plans de n’a putut sal impace. [Lat. PACARE].

impác a pacá v. tr. (lat. pacare a linishti d. pax pácis pace; it. pagare fr. payer pv. sp. pg. pagar. V. pacific). Fac pace conciliez: eĭ eraŭ certatzĭ intre eĭ dar eŭ ĭam impacat. Multzamesc satisfac: aceasta vorba ĭa impacat pe totzĭ. Linishtesc potolesc: lam impacat indata dinduĭ ce cerea. V. refl. Intru ĭar in relatziunĭ amicale cu cineva. Ma potrivesc in gusturĭ in obiceĭurĭ traĭesc in pace cu: aceshtĭ oamenĭ se impaca bine intre eĭ. (V. pogodesc). Ma invoĭesc convin: m’am impacat saĭ platesc un franc pe zi.

impacá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. impác 2 sg. impáci 3 impák; conj. prez. 3 sa impáce

impacá vb. ind. prez. 1 sg. impác 2 sg. impáci 3 sg. shi pl. impák; conj. prez. 3 sg. shi pl. impáce

impaca (ind. prez. 2 sg. impaci conj. impace)

impac pace 3 conj.

IMPACÁ vb. 1. (livr.) a (se) reconcilia (pop.) a (se) impaciui (inv.) a (se) asheza a (se) paciui. (Sau ~ dupa conflict.) 2. a concilia (pop.) a invoi. (A ~ divergentzele.) 3. v. intzelege. 4. v. satisface. 5. v. calma. 6. v. deprinde.

IMPACA vb. 1. (livr.) a (se) reconcilia (pop.) a (se) impaciui (inv.) a (se) asheza a (se) paciui. (Sau ~ dupa conflict.) 2. a concilia (pop.) a invoi. (A ~ divergentzele.) 3. a se intzelege (pop.) a se ingadui a se invoi (reg.) a se pogodi (prin Ban.) a se barabari (Transilv. shi Ban.) a se naravi. (Se ~ destul de bine impreuna.) 4. a multzumi a satisface. (Ia ~ pe totzi masura luata.) 5. a (se) calma a (se) domoli a (se) imblinzi a (se) imbuna a (se) linishti a (se) potoli (reg.) a (se) tzistui (inv.) a (se) dezminia. (Era enervat shi abia a reushit sal ~.) 6. a se deprinde a se obishnui. (Nu ma pot ~ cu gindul k...)

A (se) impaca ≠ a (se) supara

impacá (impác impacát) vb. 1. A restabili raporturi de prietenie de intzelegere cu cineva. 2. A linishti a potoli a calma. 3. A multzumi a satisface. 4. A pune de acord a conveni. 5. (Refl.) A face pace. 6. (Refl.) A se invoi a se conforma. 7. (Refl.) A se intzelege a trai in buna intzelegere a se avea bine. Lat. pacāre (Pushcariu 783; CandreaDens. 1298; REW 6132; DAR) cf. alb. paḱoń it. pagare prov. sp. port. pagar fr. payer. Sensul etimologic se conserva numai in rom. shi in alb.; compunerea cu pref. in trebuie sa se fi facut in cadrul limbii rom. Cf. pace. Der. impacacios adj. (care impaca); impacatura (var. impacatoare) s. f. (inv. impacare); impacaciune s. f. (reconciliere); neimpacat adj. (implacabil).

a impaca shi capra shi varza expr. (pop.) a adopta o atitudine care sa multzumeasca in egala masura doua sau mai multe persoane cu puncte de vedere ireconciliabile.