ingaduit¹ sn [At: DA / Pl: (rar) ~uri / E: ingadui] (Rar) 118 Ingaduire (118).

ingaduit² ~a a [At: MAIORESCU CR. I 176 / Pl: ~itzi ~e / E: ingadui] (Inv) 1 Permis. 2 Admis. 3 Tolerat. 4 Lasat liber. 5 (Reg; is) Bou ~ Bou incet.

ingadui [At: PSALT. FIUR. 38/19 / Pzi: ingadui (inv) ~esc / E: mg engedni] 1 vt A permite ceva. 23 vtrr (Pop) A (se) tolera (unul pe altul). 4 vrr (Pop; pex) A se intzelege bine unul cu altul. 5 vi (Inv) A nu opune rezistentza. 6 vi A face concesii Si: a ceda. 7 vi (Inv) A impaca pe cineva cu altcineva. 8 vi (Inv; d. ger vant ploaie) A se domoli. 9 vt (Inv) A nu lua in nume de rau. 10 vt (Inv) A ierta. 11 vt (Inv) A mangaia. 12 vt (D. datorii termene de plata etc.) A amana. 13 vi (Pop) A avea rabdare. 14 vt (Pop) A ashtepta. 15 vi (Reg) A sta un timp intrun loc Si: a zabovi. 16 vi (Pop) A nu fi pornit impotriva cuiva. 17 vi (Inv) A se stapani. 18 vr A fi multzumit cu ceva. 19 vi (Rar) A ushura situatzia cuiva. 20 vi A uita tot ce este neplacut. 21 vi A fi pe placul cuiva.

INGADUÍ ingắdui vb. IV. 1. Tranz. A permite a da voie a incuviintza a lasa a admite a tolera. Pasari uriashe pe aripele grele Ingaduie sa steie shi alte pasarele. ANGHELIOSIF C. M. I 178. Nash ingadui un lucru care poate da pilda rea. NEGRUZZI S. I 94. ◊ (Construit cu dativul) Nastasia ia ingaduit lui barbatusau sa se odihneasca doua ceasuri pe urma la chemat la treaba. GALAN Z. R. 36. ◊ (Construit cu acuzativul) Lam ingaduit sa stea la masa cu noi totzi. VISSARION B. 77. Insa viermele dorintzii Pururea neadormit Nu ingaduie pe nimeni Sa se creada fericit. VLAHUTZA O. A. 177. ♦ Refl. reciproc. (Popular) A se invoi unul cu altul a se intzelege a se tolera a trai in armonie. Sintem intre ai noshtri shi ne ingaduim. PAS Z. II 76. Voinic tinar cal batrin Greu sengaduie la drum. CREANGA P. 193. 2. Intranz. A ashtepta a avea rabdare. Va rog sa ingaduitzi o clipa pina ce aduc tzuica shi nitzica piine shi slanina. SADOVEANU M. C. 194. Peste o jumatate de ceas or da bucatele pe masa... Va rog sa ingaduitzi. ALECSANDRI T. I 218. ♦ Tranz. A pasui a da ragaz. Draga giupine... mai ingaduima macar vro doua luni. ALECSANDRI T. 1018. ♦ Tranz. (Regional) A zabovi a intirzia. Dacar mai ingadui ploile patrucinci zile atunci tarlalele ar fi gata arate shi semanate. CAMILAR TEM. 344. Prez. ind. shi: ingaduiesc (GALACTION O. I 257 CREANGA P. 272 PASCULESCU L. P. 197).

A INGADUÍ ingadui 1. tranz. 1) (actziuni) A da voie (sa se efectueze ori sa aiba loc); a incuviintza; a permite. 2) (construit cu dativul subiectului shi urmat de regula de un conjunctiv sau de un infinitiv) Ashi da voie in mod conshtient; ashi asuma dreptul; ashi permite. Ishi ingaduie sa vorbeasca neintrebat. 3) A lasa pe alta data. 4) A admite in mod conshtient shi tacit; a rabda; a suferi; a suporta; a tolera. 2. intranz. Ashi retzine dorintza (de a face ceva); a rabda. /<ung. engedni

A SE INGADUÍ ma ingadui intranz. pop. A trai in buna intzelegere; a se impaca (cu cineva). /<ung. engedni

ingaduì v. 1. a avea rabdare a pasui: ingadue pana maine; 2. a permite: e ingaduit fiecaruia; 3. a se invoi: voinic tanar cal batran greu se ingadue la drum CR. [Ung. ENGEDNI].

ingắduĭ shi ĭésc a í v. tr. (ung. engedni). Permit: a ingadui sa treaca cineva cuĭva sa treaca. V. intr. Ashtept tolerez: ingaduĭ pina mine. V. refl. Ma impac ma invoĭesc: aceshtĭ oamenĭ se ingaduĭe unu cu altu unu pe altu impreuna intre eĭ. Vechĭ shi agắduĭ shi agắdaĭ. V. pogodesc.

ingaduí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. ingắdui 3 ingắduie imperf. 3 sg. ingaduiá; conj. prez. 3 sa ingắduie

ingaduí vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. ingadui 3 sg. shi pl. ingaduie imperf. 3 sg. ingaduiá

Ingaduit ≠ interzis neingaduit

INGADUÍ vb. 1. v. aproba. 2. a accepta a admite a concepe a permite a rabda a suferi a suporta a tolera (inv. shi reg.) a pristani (inv.) a obicni a volnici (fig. fam.) a inghitzi. (Nu pot ~ una k asta.) 3. v. indreptatzi. 4. v. prilejui. 5. v. permite. 6. v. ashtepta. 7. v. pasui. 8. v. permite.

INGADUÍ vb. v. ierta impaca intarzia intzelege zabovi.

ingadui vb. v. IERTA. IMPACA. INTIRZIA. INTZELEGE. ZABOVI.

INGADUI vb. 1. a accepta a admite a aproba a consimtzi a incuviintza a se indupleca a se invoi a lasa a permite a primi (livr.) a concede (inv. shi pop.) a (se) prinde (inv. shi reg.) a se pleca (Mold. shi Bucov.) a pozvoli (inv.) a aprobalui a multzumi a ogodi. (A ~ sa se scoata la concurs postul vacant.) 2. a accepta a admite a concepe a permite a rabda a suferi a suporta a tolera (inv. shi reg.) a pristani (inv.) a obicni a volnici (fig. fam.) a inghitzi. (Nu pot ~ una k asta.) 3. a autoriza a indreptatzi a justifica a permite (livr.) a indritui (inv. shi fig.) a intemeia. (Aceasta imprejurare ne ~ sa tragem urmatoarele concluzii...) 4. a permite a prilejui. (Adunarea a ~ un util schimb de experientza.) 5. a da a permite. (Nu ie ~ oricui sa faca una k asta!) 6. a ashtepta a permite. (~ o clipa!) 7. a amina a ashtepta a pasui. (Il ~ cu plata datoriei.) 8. a cuteza a indrazni ashi permite. (Cum itzi ~ una k asta?)

A ingadui ≠ a interzice

ingaduí (ingắdui ingaduít) vb. 1. A permite a lasa. 2. A admite a accepta a se invoi. 3. A indura a suporta. 4. A slabi a diminua a domoli. 5. A ierta a absolvi a scuti de (o pedeapsa). 6. A ashtepta a avea rabdare. 7. (Refl.) A se intzelege a se avea bine. Mag. engedni (Cihac II 50; Tiktin; DAR; Gáldi Dict. 93) cf. bg. din Trans. enieduva (Miklosich Bulg. 121). Der. ingaduiala (var. ingaduintza) s. f. (permisiune voie; concesie; tolerantza; cedare; rabdare; pasuire ragaz); ingaduitor adj. (tolerant rabdator); neingaduitor adj. (intolerant); neingaduintza s. f. (intolerantza).

ingaduí ingadui vb. tranz. 1. A permite a lasa a da voie. 2. A desface o stransoare o legatura. Din magh. engedni „a lasa a ingadui” (Cihac Tiktin DA Galdi cf. DER; DEX MDA).

FAS EST ET AB HOSTE DOCERI (lat.) este ingaduit sa invetzi (chiar) de la dushman Ovidiu „Metamorphoseon libri” IV 428.

PER FAS ET NEFAS (lat.) prin ceea ce este shi prin ceea ce nu este ingaduit (de zei) Pe orice cale fara a alege mijloacele.

SI PARVA LICET COMPONERE MAGNIS (lat.) daca e ingaduit sa compari cele mai mici cu cele mai mari Vergiliu „Georgica” IV 176. Poetul compara munca perseverenta a albinelor cu cea a ciclopilor fauritori de fulgere.