7 definiții pentru reconciliat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
reconcilia vtr [At: BARCIANU / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: fr réconcilier] 1-2 A (se) împăca. 3-4 A (se) pune din nou de acord.
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECONCILIÁ vb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. réconcilier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RECONCILIÁ ~éz tranz. A face să se reconcilieze. /<fr. réconcilier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE RECONCILIÁ se ~áză intranz. A se concilia din nou. /<fr. réconcilier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reconciliá vb. concilia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECONCILIÁ vb. v. împăca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
reconcilia, reconciliezverb
- 1. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: împăca
- Două mentalități care nu se pot reconcilia. C. PETRESCU, Î. II 86. DLRLC
-
etimologie:
- réconcilier DEX '09 DEX '98 DN