OBISHNUÍ obishnuiesc vb. IV. 1. Refl. shi tranz. A cashtiga sau a face sa cashtige o anumita deprindere prin repetarea frecventa a aceleiashi actziuni; a (se) deprinde a (se) familiariza a (se) invatza. 2. Tranz. A practica un anumit obicei a avea o anumita deprindere. 3. Tranz. shi refl. A (se) folosi (des) a (se) intrebuintza. [Var.: (Inv.) obicinuí vb. IV] Din obicina (Inv. „obicei” < bg.).

obishnui [At: CANTEMIR HR. 367 / V: (inv) ~icinui ~iciui / Pzi: ~esc / E: obicina] 12 vtr A (face sa cashtige sau) a cashtiga o anumita deprindere prin repetarea aceleiashi actziuni Si: a (se) deprinde a (se) invatza. 3 vt A practica un anumit lucru in mod curent. 45 vtr A (se) folosi des. 67 vtr A (se) familiariza.

OBISHNUÍ obishnuiesc vb. IV. 1. Refl. shi tranz. A cashtiga sau a face sa cashtige o anumita deprindere prin repetarea frecventa a aceleiashi actziuni; a (se) deprinde a (se) familiariza a (se) invatza. 2. Tranz. A practica un anumit obicei a avea o anumita deprindere. 3. Tranz. shi refl. A (se) folosi (des) a (se) intrebuintza. [Var.: (inv.) obicinuí vb. IV] Din obicina (inv. „obicei” < bg.).

OBISHNUÍ obishnuiesc vb. IV. 1. Refl. A se deprinde a se familiariza a se invatza. Se obishnuise de doua zile cu sunetul acesta. DUMITRIU N. 127. Incetincet ochii mi se obishnuira cu intunericul. SADOVEANU O. VI 12. Se obishnuise sa fie primit... cu izbucniri de «traitzi» shi voie buna. REBREANU R. II 84. ◊ Tranz. A obishnui pe copii cu cititul. 2. Tranz. A practica un anumit obicei; a avea o anumita deprindere. Minerii cu tristetze shi mindrie cel mai des obishnuiesc sa spuna: mina noastra e veche de o suta de ani. BOGZA C. O. 120. ◊ Refl. impers. (in expr.) Se obishnuieshte sa... = este obiceiul sa... Varianta: obicinuí (pronuntzat bici) (NEGRUZZI S. X 199) vb. IV.

A OBISHNUÍ ~iésc tranz. 1) A face sa se obishnuiasca. 2) A practica in calitate de obicei; deprindere. ~ plimbari la aer liber. ~ieshte sa studieze la biblioteca. /cf. bulg. obitzno

A SE OBISHNUÍ ma ~iésc intranz. (urmat de determinari introduse prin prepozitzia cu) A deveni cunoscut indeaproape in urma unor contacte repetate; a se invatza; a se deprinde; a se familiariza. ~ cu noul colectiv. ~ cu lucrul. /cf. bulg. obitzno

obishnuì v. 1. a avea obiceiu: nu prea obishnuesc; 2. a contracta un obiceiu: se obishnueshte rau; 3. a se deprinde: sa te obishnueshti a asculta; 4. a fi in uz: vorba nu se obishnueshte.

obicinui v vz obishnui

obiciui v vz obishnui

obishnuĭésc shi (vechĭ) cĭnuĭésc v. tr. (d. vsl. obyčĭnŭ bg. običen čno obishnuit; sirb. običavati a se obishnui). Am obiceĭ: obishnuĭesc sa beŭ ceaĭ nu obishnuĭesc rom la ceaĭ. Deprind cu invatz cu: pe copiĭ nu trebuĭe saĭ obishnuĭeshtĭ cu luxu. V. refl. Ma deprind cu ma invatz cu: copiiĭ trebuĭe sa fie obishnuitzĭ cu disciplina. Inadesc la invatz cu narav: porciĭ s’aŭ obishnuit la grauntze. A fi in uz a se uzita: acest cuvint nu se obishnuĭeshte. A te obishnui raŭ a lua un obiceĭ raŭ. V. metahirisesc.

obishnuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. obishnuiésc imperf. 3 sg. obishnuiá; conj. prez. 3 sa obishnuiásca

obishnuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. obishnuiésc imperf. 3 sg. obishnuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. obishnuiásca

obishnui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. obishnuiesc conj. obishnuiasca)

obishnuesc uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

OBISHNUÍ vb. 1. v. aclimatiza. 2. (inv.) a metahirisi. (~ sa bea zilnic cafea.) 3. (pop.) a se indatina (inv.) a se politici. (Asha se ~ pe la noi.) 4. (Transilv.) a sucui. (Asha ~ noi sa facem.) 5. v. deprinde.

OBISHNUI vb. 1. a (se) aclimatiza a (se) acomoda a (se) adapta a (se) deda a (se) deprinde a (se) familiariza a (se) invatza (reg.) a (se) hirsi. (Sa ~ ushor in noul mediu.) 2. (inv.) a metahirisi. (~ sa bea zilnic cafea.) 3. (pop.) a se indatina (inv.) a se politici. (Asha se ~ pe la noi.) 4. (Transilv.) a sucui. (Asha ~ noi sa facem.) 5. a se deprinde a se impaca. (Nu ma pot ~ cu gindul k...)

A (se) obishnui ≠ a (se) dezbara a (se) dezobishnui

A se obishnui ≠ a se debarasa a se dezvatza