intzelege [At: COD. VOR. 72/2 / Pzi: intzeleg / E: ml intelligere] 1 vi A avea o idee clara shi exacta despre un lucru. 2 vt A patrunde a cuprinde cu mintea Si: a pricepe. 3 vt (Ie) Asha (mai) intzeleg shi eu Asha e pe placul meu. 4 vt (Ie) A ~ pe cineva A pricepe ce spune cineva. 56 vt (Iae) A pricepe (shi a aproba) cauzele comportarii cuiva. 7 vt (Int p 2 5) Verifica intzelegerea celor spuse cuiva. 8 vt (Exclamativ; ie) Neam intzeles! Marcheaza o situatzie in care sa ajuns la o intzelegere. 9 vi (Ie) A ~ de gluma A nu se supara pentru o gluma facuta pe socoteala lui. 10 vt A constata. 11 vt A observa. 12 vt (Inv) Ashi imagina. 13 vt Ashi da seama de ceva. 14 vr (Ie) Se ~ de la sine Este evident. 15 vt (Ccr) A pricepe o limba straina. 16 vt (Ie) A da cuiva sa ~eaga k A face pe cineva sa priceapa prin aluzii fara o exprimare explicita. 17 vt (irg) A afla. 18 vr (Inv) A se raspandi zvonul despre ceva. 1920 vtr (Inv; jur) A (se) constata. 21 vt (Ie) A nu ~ nimic din ceva A nu profita cu nimic de ceva. 22 vt (Rar) A accepta. 23 vt (Rar) A scuza. 24 vrp (Inv) A avea sensul de... 25 vrp (Inv) A se lua in consideratzie. 26 vrr A cadea de acord. 27 vrr A conveni ceva cu cineva. 28 vrr A convietzui in armonie. 29 vt A concepe. 30 vt A gandi. 31 vrr A concorda.

INTZELÉGE intzelég vb. III. 1. Tranz. A patrunde cu mintea a prinde sensul intzelesul unei idei al unei notziuni al unei situatzii etc.; a pricepe. Biruitzii intzelegeau ce minai loveshte. SADOVEANU O. VII 12. O clatinatura shi un duruit stimparat se simte in vagon; dupa asta intzelege shi Mosh Gheorghe k sint plecatzi. SP. POPESCU M. G. 31. Dar cum ai vrea sa ma cobor? Au nuntzelegi tu oare Cum k eu sint nemuritor SHi tu eshti muritoare? EMINESCU O. I 172. Cind am inceput a intzelege cele ce se petrec in lume intrase de curind in cursul timpului un secol nou secolul al XIXlea. GHICA S. A. 27. ◊ (In forma interogativa insotzind o porunca pentru a o intari) Daca pina mine demineatza na fi podul gata moshnege are satzi steie capul undetzi stau talpele. Intzelesumai? CREANGA P. 84. Luatzi un nevod shi o pushca cu voi shi mergetzi la lucru; iar daca le vetzi zari cumva zvir shi poc!... Matzi intzeles? ALECSANDRI T. I 251. ◊ (La perf. c. k raspuns la o porunca in semn k se va executa) Am intzeles = da. ◊ Expr. Mantzelegi! se foloseshte cind vorbitorul vrea sa atraga atentzia interlocutorului asupra celor spuse sau cind presupune k interlocutorul pricepe o aluzie sau o insinuare. A da (cuiva) sa intzeleaga (sau a intzelege de intzeles) k... = a face (pe cineva) sa priceapa ceva prin aluzii sau gesturi fara a se exprima explicit. Da a intzalege k dreptatzile politice... erau a se intinde preste tot. RUSSO S. 121. Asha ceva intzeleg shi eu = asha da admit aprob gasesc pe placul meu. ◊ Absol. Statu o clipa fara sa intzeleaga. DUMITRIU N. 104. (Expr.) Bate shaua (k) santzeleaga iapa v. iapa. ◊ Refl. pas. (in expr.) Se intzelege (de la sine) = este evident natural limpede lamurit; fireshte bineintzeles. Ce priveshti zimbind in unde? Eshti frumoasa sentzelege. EMINESCU O. I 210. ♦ A fi de acord a accepta a primi. Eu intzeleg sa va apar viatza onoarea. C. PETRESCU C. V. 101. Iartama zic; intzeleg sa combatzi pe haimanale dar sa sustzii k sint ale mele... CARAGIALE M. 179. ◊ Expr. A nu intzelege de gluma = a lua in nume de rau o gluma a nu o primi cu bunavointza. ♦ A interpreta. Cum trebuie intzeles acest lucru? ♦ A avea un anumit punct de vedere cu privire la ceva. Cum intzelegi sa rezolvi aceasta problema? ♦ A pricepe o limba straina. Voi va zicetzi romini shapoi vorbitzi o limba care eu no intzeleg. NEGRUZZI S. I 245. ◊ Refl. pas. Intru in vorba cu maiorul negru; dar ma intzeleg foarte greu caci abia shtie vreo doua cuvinte franceze. BART S. M. 27. ◊ Refl. reciproc. Van den Vandel se intzelege destul de bine romineshte cu mine. C. PETRESCU A. 452. (Fig.) SHi paserile se intzeleg intre ele. Dumneavoastra poate nu ma vetzi crede. GIRLEANU L. 12. 2. Tranz. (Cu privire la persoane) Ashi face o idee justa despre mentalitatea ideile sentimentele caracterul intentziile sau activitatea cuiva; ashi da seama de motivele care determina comportarea cuiva (transpuninduse in situatzia lui). Nu te intzeleg tovarashe Filip. Ei nu ma intzelegi... SAHIA N. 31. TZentzeleg te simt aproape... Cu ochii ginditori shi galeshi. VLAHUTZA O. A. 49. Visam odinioara pe acea ce mar iubi Cind ash sta pierdut pe ginduri peste umar miar privi Ash simtzio cai aproape shi ar shti co intzeleg. EMINESCU O. I 157. ◊ Refl. reciproc. Ishi intorceau privirile unul catre altul intzeleginduse fara cuvinte. SADOVEANU M. C. 88. ♦ Refl. reciproc. A trai in buna intzelegere in armonie. 3. Tranz. (De obicei urmat de o completiva directa) A constata a vedea a observa. A! Nu ma vrea tzara? Nu ma vretzi voi cum intzeleg? NEGRUZZI S. I 139. (Cu pronuntzare regionala) Judecata shi gustul se vor isca in ziua aceea in care vom intzalege k literatura este piinea zilnica a unui neam. RUSSO S. 91. ◊ Refl. pas. Cind sa intzeles din cerdac k soseshte oaspete de devale jupineasa Marushca a dat glas. SADOVEANU F. J. 614. ♦ (Regional) A afla a auzi. A fi vai de capul tau deoi mai intzelege eu ceva despre tine. SBIERA P. 241. 4. Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A ajunge la invoiala a cadea de acord a se invoi a conveni a se impaca (cu cineva). Intzelegete cu mosh Alexa baciul shi vindetzi cit trebuie din oile canarale (= ingrashate) k sa facetzi bani. SADOVEANU B. 44. Se intzelese cu el la cuvinte. ISPIRESCU M. V. 55. ◊ Refl. reciproc. Nadajduiesc k ne vom intzelege amindoi. NEGRUZZI S. I 7. 5. Tranz. (Mai ales in propozitzii negative complementul fiind «nimic») A se alege sau a ramine cu ceva a cishtiga a profita; a simtzi. Nu ia banii cu tziriita k nu intzelege nimic asha. VLAHUTZA O. A. III 188. Forme gramaticale: perf. s. intzelesei part. intzeles.

A INTZELÉGE intzelég 1. tranz. 1) (esentza lucrurilor) Ashi insushi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa intzeleaga (sau a da de intzeles) a face pe cineva sashi dea seama despre ceva numai printro aluzie sau printrun semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtzul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptziona descifrand sensul. ◊ Se intzelege de la sine este de la sine intzeles. 3) (persoane) A trata cu ingaduintza; a crede. 4) (urmat de un complement indirect introdus prin prepozitzia din) A avea de profitat; a cashtiga. Nam intzeles nimic din concediu. 2. intranz.: Asha intzeleg shi eu! asha imi vine la socoteala; asha imi place shi mie. ~ de cuvant a tzine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere

A SE INTZELÉGE ma intzelég intranz. 1) A se impaca bine; a nu avea probleme. 2) A ajunge la invoiala; a cadea de acord; a se invoi; a conveni. ~ din pretz. /<lat. intelligere

intzelege v. 1. a coprinde cu mintea: am intzeles; 2. a se invoi laolalta: s’au intzeles sa ne inshele; 3. a avea insemnarea: ce se intzelege prin acest cuvant? [Lat. INTELLIGERE].

intzelég lés a lége v. tr. (lat. intéllego légere d. inter intre shi légere a culege. V. aleg 3 culeg neglijez lectziune). Pricep cuprind cu mintea: intzeleg ce spuĭ. Ma multzumesc is satisfacut: betzivu n’a intzeles nimica numaĭ dintr’un pahar. Admit imĭ place: intzeleg sa beaŭ nu sa ma’mbat; asha teatru maĭ intzeleg shi eŭ! Intzeleg de cuvint ascult de cuvint ma supun vorbiĭ. Intzeleg dar nu pricep (Iron.) nu intzeleg nimica. V. refl. Ma invoĭesc cad de acord: m’am intzeles cu el sa plec la ameaza neam intzeles din pretz. Ma invoĭesc ma impogodesc traĭesc in pace: noĭ ne intzelegem bine cu lumea. Impers. A avea insemnarea de: pin „corect” se intzelege „cinstit”. Se’ntzelege! De sigur fara indoĭala!

intzelége (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intzelég 1 pl. intzelégem perf. s. 1 sg. intzeleséi 1 pl. intzeléseram; part. intzelés

intzelége vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intzelég 1 pl. intzelégem perf. s. 1 sg. intzeleséi 1 pl. intzeléseram; part. intzelés

intzeleg tzeles prt.

INTZELÉGE vb. 1. v. dumeri. 2. v. sesiza. 3. a percepe a pricepe a sesiza (fig.) a patrunde. (A ~ sensul celor citite.) 4. v. interpreta. (Cum ~ acest context?) 5. a auzi a pricepe. (Nu ~ sa ma lashi in pace?) 6. ashi explica a pricepe. (Pur shi simplu nu ~ cum a disparut.) 7. a concepe a pricepe. (Nu ~ de ce sa intamplat astfel.) 8. a cunoashte a pricepe a shti. (~ franceza?) 9. v. asculta. (Cine nu ~ de cuvant o patzeshte.) 10. a se impaca (pop.) a se ingadui a se invoi (reg.) a se pogodi (prin Ban.) a se barabari (Transilv. shi Ban.) a se naravi. (Se ~ bine impreuna.) 11. v. conveni. 12. a conveni a se invoi (pop.) a se ajunge a se uni (prin Munt.) a se indogatzi (Ban.) a se toldui (inv.) a se lovi a pristani a se targui a se tocmi a veni (grecism inv.) a se simfonisi. (Se ~ asupra pretzului.) 13. v. pactiza.

INTZELEGE vb. 1. a se dumeri a se lamuri a pricepe a shti (reg.) a se nadai (fig.) a se trezi. (Tot nu ai ~ ce am vrut satzi spun.) 2. a intui a sesiza (livr.) a priza (fig.) a dibui a mirosi a prinde (inv. fig.) a pricepe. (Ia ~ intentziile.) 3. a percepe a pricepe a sesiza (fig.) a patrunde. (A ~ sensul celor citite.) 4. a interpreta. (Cum ~ acest context?) 5. a auzi a pricepe. (Nu ~ sa ma lashi in pace?) 6. ashi explica a pricepe. (Pur shi simplu nu ~ cum a disparut.) 7. a concepe a pricepe. (Nu ~ cum sa intimplat astfel.) 8. a cunoashte a pricepe a shti. (~ franceza?) 9. a asculta. (Cine nu ~ de cuvint o patzeshte.) 10. a se impaca (pop.) a se ingadui a se invoi (reg.) a se pogodi (prin Ban.) a se barabari (Transilv. shi Ban.) a se naravi. (Se ~ bine impreuna.) 11. a se invoi a se vorbi (pop.) a se pogodi (inv. shi reg.) a se grai. (Sau ~ sa mearga impreuna acolo.) 12. a conveni a se invoi (pop.) a se ajunge a se uni (prin Munt.) a se indogatzi (Ban.) a se toldui (inv.) a se lovi a pristani a se tirgui a se tocmi a veni (grecism inv.) a se simfonisi. (Se ~ asupra pretzului.) 13. a se invoi a pactiza. (Sa ~ cu inamicul.)

intzelége (intzelég intzelés) vb. 1. Ashi face o idee clara despre ceva a pricepe. 2. A cunoashte ashi da seama de ceva. 3. A afla a shti. 4. A profita a se alege cu ceva. 5. A admite a accepta. 6. (Refl.) A se impaca a convietzui in buna invoiala cu cineva. 7. (Refl.) A ajunge la invoiala a cadea de acord a bate palma a se invoi. 8. (Refl.) A avea sens a se pricepe. 9. (Refl.) A se subintzelege a se avea in vedere. Mr. ntzaleg megl. antzileg istr. antzeleg. Lat. intĕllĭgĕre (Pushcariu 880; CandreaDens. 873; REW 4482; DAR) cf. alb. dëlgoń. In celelalte limbi romanice a fost inlocuit cu intendere shi comprehendere. Der. neintzeles adj. (fara sens; care nu poate fi intzeles); intzeles s. n. (sens; semnificatzie; motiv; ratziune); subintzelege vb. (a presupune a fi intzeles de la sine) pe baza fr. sousentendre; intzelegere s. f. (acord; invoiala comuniune de idei; ratziune inteligentza patrundere facultatea de a intzelege; cunoashtere sens semnificatzie); neintzelegere s. f. (dezacord; conflict); intzelegutz adj. (inv. shtiut cunoscut); intzelegutz s. n. (inv. cunoashtere inteligentza); intzelegator adj. (inteligent; care are intzelegere); neintzelegator adj. (lipsit de intzelegere; neascultator). Der. neol. inteligent adj. din fr. intelligent; neinteligent adj. (prost); inteligentza s. f. din lat. intelligentia; inteligibil adj. din fr. intelligible; subintzeles s. n. pe baza fr. sousentendu. Intzelepciune s. f. (shtiintza capacitate de intzelegere chibzuintza prudentza; cunoashtere shtiintza doxa) reproduce lat. intellectiōnem (Pushcariu 881; CandreaDens. 875; DAR); intzelept adj. (care este inzestrat cu intzelepciune; inv. cunoscator; inv. cumpatat socotit ashezat; prevazator chibzuit; adv. cu intzelepciune) provine din part. intellectus in al carui uz a fost inlocuit de forma intzeles analogica lui drege dres sau merge mers (Pushcariu 880; CandreaDens. 874; DAR). Der. neintzelept adj. (imprudent nebun); intzeleptzesc adj. (intzelept chibzuit); intzeleptzeshte adv. (cu intzelepciune); neintzeleptzeshte adv. (in chip imprudent); intzeleptzi vb. (a cumintzi a face chibzuit); intzeleptzie s. f. (intzelepciune judecata chibzuintza); preaintzelept adj. (intzelept) pe baza sl. prĕmądrŭ; preaintzelepciune s. f. (inv. intzelepciune) pe baza sl. premadrosti.

A BON ENTENDEUR SALUT (fr.) salut pe cel care intzelege Formula prin care se atrage atentzia asupra unor lucruri care nu pot fi spuse direct sau se releva existentza unor sensuri mai profunde ale unei alocutziuni ori ale unui text.

SENATUS INTELLEGIT CONSUL VIDET HIC TAMEN VIVIT (lat.) senatul intzelege consulul vede shi totushi acesta traieshte Cicero „In Catilinam” I 1 2. Expresia unei mari indignari impotriva unei stari de lucruri scandaloase binecunoscuta de totzi dar care nu este curmata.

À bon entendeur salut! (fr. „Bunului ascultator salut !”) Semnificatzia acestui proverb este: cine are urechi de auzit sa auda. Se citeaza in original pentru a atrage atentzia ascultatorului sa ghiceasca subintzelesul sau ceea ce nam putea spune direct shi complet. Caragiale foloseshte expresia in comedia O scrisoare pierduta (act. II sc. 5). Zoe agitata scoate gazeta shi citeshte: „In numarul de miine al foii noastre vom reproduce o interesanta scrisoare sentimentala a unui inalt personaj din localitate catre o dama de mare influentza. Originalul va sta miine la dispozitzia curioshilor in biuroul nostru de redactzie. Atit pentru astazi. 'À bon entendeur salut !'” FOL.

A INTZELEGE a bunghi a percuta a prinde shpilul al taia capul (sa).

a nu intzelege de gluma expr. 1. a nu avea simtzul umorului. 2. a fi foarte exigent.

a se intzelege din ochi (cu cineva) expr. a schimba (cu cineva) priviri incarcate de o semnificatzie ascunsa.

vorbim impreuna shi ne intzelegem separat prov. (adol.) folosit pentru a sublinia incompatibilitatea punctelor de vedere ale interlocutorilor.