ce [At: COD. VOR. 77/2 / V: ~ci / E: ml quid] 13 pi Exprima o intrebare asupra unui lucru situatzie actziune. 4 pi Pentru care motiv? 5 ai Care. 6 ai Ce fel de? 7 ai Cat de mult. 8 i (Fam; k raspuns la o chemare) Poftim? 9 i Cum adica? 10 pi (Ilav) De ~ nu? Desigur. 11 pi (Ial) Cum sa nu. 12 pi (Ial) Se poate. 13 pi (Ie) Pe ~ ne prindem? Care este miza pariului? 14 pi (Ie) De ~ de ne~ Nu mai discutam despre asta. 15 pi Nu cumva? 16 avi Cum? 17 av (Ie) Te miri ~ Nimica toata. 18 av (Ie) Cat pe ~ Aproape. 19 av (Ilav) Din ~ in ~ Tot mai mult. 20 av (Pop; ilav) Numai ~ Deodata. 21 av (Pop; ial) Iata k... 22 av (Cu nuantza de superlativ) Cat de! 23 prl Care. 24 prl (Ilav) Pe zi (sau de) ~ trece (sau merge) Pe masura ce trece timpul tot mai mult. 25 prl (Cu sens explicativ) Asta. 26 prl (Ilav) Nai (sau navetzi) pentru ~ Formula de politetze prin care se raspunde cuiva care multzumeshte. 2728 prl (Ie) A (nu) avea de ~ A (nu) exista motiv intemeiat pentru... 29 prl (Inv; ie) Care numai ~ (Asha) incat. 30 prl (Inv; ilav) Mai mult ~ Atat numai k. 31 prl (Inv; ilav) Tocmai ~ Desigur. 32 avr (Ilav) De ~ de ~... (sau de aceea...) Cu cat... cu atat... 33 avr (Inv; ilav) intraceea ~ Pe cand. 34 prl Ceea ce. 35 prl (Ie) ~i drept intradevar. 36 prl (Iae) De fapt. 37 pnh Un lucru oarecare Si: orice. 38 pnh (Ie) ~o da targul shi norocul Nu conteaza rezultatul. 39 pnh (Inv; ilav) ~ cum Oricum. 40 pnh (Inv; ial) Oricare. 41 avr (Cu repetarea verbului din propozitzia principala) Un timp oarecare. 42 prl (Ilav) De vreme ~ Deoarece. 43 prl (Inv; ilav) Pana cand ~ Pana ce. 44 prl (Inv; ial) Dupa ce. 45 c Introduce o propozitzie subordonata. 46 c Pentru k. 47 c (Inv; dupa o propozitzie concesiva sau conditzionala) Dar. 48 c Care lucru anume. 4950 c (Ie) A (nu) shti ~ shi cum A (nu) fi bine informat. 51 sn (Inv; numai cu articol nehotarat) Ceva. 52 sn (Ilav) Cu mare ~ Cu mare greutate.^[1] corectata

CE pron. invar. 1. (Pronume interogativ uneori cu nuantza exclamativa) 1. (Cu referire la un fapt obiect fenomen la o actziune stare etc.) Da cea fost aici copile? Ce sa fie mamuca? CREANGA P. 27. Arald ce insemneaza pe tine negrul port SHi fatza ta cea alba k ceara neschimbata? Ce ai? EMINESCU O. I 97. Ce sa vad? bietul Bibi era in spasmele agoniei. NEGRUZZI S. I 62. ◊ (Precedat de prep. «cu» «din» «in» etc.) Cu ce calatoreshti miine? ▭ Din ce sa mai facem noi saci? CREANGA P. 178. Dragostea din cei facuta?.. Din omul cu vorba multa. JARNÍKBIRSEANU D. 80. ◊ (Urmat de «mai») Ce mai faci? sau ce mai spui? formula de intrebare care shio adreseaza cei ce se intilnesc. ◊ Expr. Ce mai incoace shincolo? v. incoace. Ce mai la deal la vale? v. deal. Ceare a face? v. face. ♦ (K replica la o solicitare familiar) Poftim? da? Ioane! Ce? ♦ (Cu o intonatzie prelungita cu valoare de interjectzie) Cum adica?! se poate?! Nici azi nu lam gasit acasa! Cee?! ♦ (Adjectival cu referire la calitatea unui lucru) Care? ce fel de...? ce soi de...? de ce natura...? Da ce vint tea abatut peaici? CREANGA P. 30. Ce gindire amarita astfel tea posomorit? ALECSANDRI T. 161. 2. (Cu referire la motivul sau cauza actziunii) Pentru care motiv? din care cauza? Ce te miri? Eu viu firtate Trist asha shi linishtit. COSHBUC P. I 260. Alba pasarica! Ce stai singurica Linga cuibul tau? ALECSANDRI P. I 196. Cucuie pasare sura Ce tot cintzi la noi pe shura? JARNÍKBIRSEANU D. 122. ◊ Expr. Ce mai atita...? de ce atita...? Ce mai atita grija pentru asta pustie de gura? CREANGA P. 331. ♦ (Adesea precedat de prep. «de» sau «pentru») Pentru ce? Pentru ce nai venit? De ce? (In propozitzii interogative directe) Dacal shtii suparacios de ce nui dai pace? SADOVEANU P. M. 32. De ce nu matzi sculat? CREANGA P. 11. De ce plingi cu jale? ALECSANDRI P. I 196. Spune mindra shimi ghiceshte: Codru de cengalbineshte Voinic de cembatrineshte? JARNÍKBIRSEANU D. 212. ◊ Expr. (K raspuns afirmativ in forma interogativa) De ce nu? = a) cum sa nu desigur. Ia sa ma lashi sa stau intro noapte in odaia unde doarme imparatul. De ce nu? Da furcancoace shi ramii aici pina la noapte. CREANGA P. 97; b) se poate e posibil. De ce de nece se spune cuiva caruia nu voim sai raspundem la intrebarea «de ce» Fatul meu zice imparatul suparat asta nu se poate. De ce mariata? De ce de nece... Uite pentru k nu vreau eu! CARAGIALE O.III 104. ◊ (Cu valoare de conjunctzie in propozitzii interogative indirecte) Nu vad de ce te superi. SAHIA N. 95. Iam apucat sa marturisesc... de ce nu sint mai silitor. GALACTION O. I 20. Atunci el intreba pe cal de ce este iarba palita. ISPIRESCU L. 5. ♦ (Popular; cu valoare de conjunctzie cauzala) Pentru k fiindca deoarece. Ma blastamat maicutza De ce iam calcat vorba. JARNÍKBIRSEANU D. 196. Pe dealul cu strugurii Plimbase calugarii Blestemindushi parintzii De ce iau calugarit SHi nu iau casatorit. JARNÍKBIRSEANU D. 217. ◊ (Cu referire la scopul actziunii mai ales precedat de prep. «la» «pentru») Vine ea shi turturica mai pe urma dar ce tzie buna? CREANGA P. 274. La ceai venit regina aicea in pustiu? EMINESCU O. I 91. 3. (Interogativexclamativ indicind diverse stari afective: surpriza indignare suparare neincredere etc.) Cum adica? nu cumva?! Ce? sangini pe coarda dulce k de voie teai adaos La cel cor cen opereta e condus de Menelaos? EMINESCU O. I 140. Bine mishelule! Nu tzie destul Cu atita? Ce! Vrei sa las vulpea bearca? ODOBESCU S. III 47. ◊ Expr. Ce face? = cum?! se poate?! (k amenintzare) cum indrazneshti?! Sa ma impushc! Ce face?... saraca de mine!... ai nebunit? ALECSANDRI T. 577. ◊ (Familiar urmat de «dumnezeu»«dracu» «foc» etzc.) Dar ce dumnezeu? Parcau intrat in pamint. CREANGA P. 24. Ce dracu are dulapul ista de nu vrea sa se deschida? ALECSANDRI T. I 40. Ce foc ai catat la mine? JARNÍKBIRSEANU D. 271. II. (Adverbial in legatura cu ideea de cantitate de intensitate shi adesea de mod) Cit (de tare de mult)... cum... Ceash mai ride sa te vad intorcindute cu nasul in jos! ISPIRESCU L. 15. ◊ (Neobishnuit dupa adj.) Uite graurii pe lunca Veseli fericitzi ce sint! COSHBUC P. I 264. ◊ Expr. Ce mult...! = cit de mult...! Ce mult doream sa plec la mare! Te miri ce (shi mai nimic) = nimica toata. Cit pe ce... = aproape... cit peaci... maimai... De ce... de ce (sau de aceea)... =cu cit... cu atit... De ce mergeau inainte de ce lui HarapAlb i se tulburau mintzile. CREANGA P. 275. De ce joc daiaash juca. JARNÍKBIRSEANU D. 362. Din ce in ce = cu cit trece timpul cu atit mai mult; tot mai mult. Din ce in ce cintarea in valuri ea tot creshte. EMINESCU O. I 94. Numai ce (iata sau iaca)... = (deodata) iata k... pe neashteptate fara veste. Arareori numai ceo vezi cu citeo brindusha in par. DELAVRANCEA S. 10. Mergind ei tot pe munte in sus numai ce vad k de la o vreme nu se mai pot tzinean picioare. RETEGANUL P. III 61. SHi cum sta ea in preajma fintinii numai ce iaca pe slujnica shtiuta. CREANGA P. 99. ◊ (Uneori urmat de «mai») SHi abia pleca batrinul... Ce mai freamat ce mai zbucium! EMINESCU O. I 147. ♦ (Dind nuantza de superlativ adjectivului sau adverbului carel preceda) Cit de...! Ce mindre nis fruntzile! Nimeni nicicind Nu va izbuti sa le plece Din nou la pamint. CASSIAN H. 21. Eu vad de atitea datzi Ce cumintei firea! COSHBUC P. I 264. Apoi noaptea lor albastra [a ochilor] a lor dulce vecinicie Ce ushor se mistuieshte prin plinsorile pustie! EMINESCU O. I 83. ◊ Expr. Ce de(a) sau ce mai de sau ce de mai = cit (de mult). Ce de lume pleca din Bucureshti! VLAHUTZA O. A. III 13. Dapoi acolo aoleo! ce de pazitori mai sint. ISPIRESCU L. 372. III. (Cu valoare de conjunctzie facind legatura intre propozitzia subordonatainterogativa indirecta shi cuvintul din propozitzia regenta care1 determina) Care lucru anume. Intzelegi ce vreau sa spun. DAVIDOGLU M. 8. Nu mai shtia ce sa faca de bucurie. CREANGA P. 135. Eu caut a raspunde nu shtiu ce sa raspund. EMINESCU O. I Ii spuse curat ce cauta. ISPIRESCU L. 5.* Expr. Iata ce preceda o explicatzie sau solutzionarea unei probleme. Iata ce ai de facut. CREANGA P. 224. A shti sau a afla ce(i) shi cum (e) = a fi bine informat despre ceva. ♦ (Adjectival) Ce fel de... SHtiu ce nevoie tea adus pe la mine. CREANGA P. 213. Sa vedem ce procopseala ai sami faci. ISPIRESCU L. 15. Sa vezi ce mindrutza lashi. JARNÍKBIRSEANU D. 262. VI. (Pronume relativ; azi adesea inlocuit prin «care») 1. Care. Are sashi tzie cuvintul k unul ce era om de omenie. ISPIRESCU L. 43. Oamenii ce priveau shi mai ales baietzii leshinau de ris. CREANGA P. 306. Tractatul ce el incheie cu Baiazet la 1393 asigureaza rominilor drepturile urmatoare... BALCESCU O. II 13. ◊ Expr. Pe zi ce trece = tot mai mult. (Precedat de «cel» «acel» «a cela») Astazi [muncitorii] au puteri de neinfrint. SHi la un loc cu miini necrutzatoare Lovesc in cei ceau fost shi inca sint Dushmaniiacestei tzari ce creshten soare. CASSIAN H. 77. Ashtept... Cami vei da prins peacela ce umilit tzil cer. EMINESCU O. I 91. Tragetzi mina din cel joc Ce sentoarce linga foc. ALECSANDRI P. A. 38. ◊ (Neobishnuit invariabil la cazurile oblice) Au fost odata un voinic cei zicea TeiLeganat. SBIERA P. 80. 2. (In legatura cu «a fi» mai rar cu «a se gasi» cu sens explicativ) Satzi traiasca calul... k un nazdravan ce este. ISPIRESCU L. 5. K baiat strain ce se gasea... sa oploshit de la o vreme intrun sat. CREANGA P. 139. Fiintza ticaloasa ce sint! Adormeam pe nadejdea fagaduintzelor lui. NEGRUZZI S. I 52. ◊ Expr. De... ce... = cit (de)... cum. De rele ce sint nu pot sa traiasca la un loc. ISPIRESCU L. 5. Cum vad eu tu numai nu dai in gropi de prost ce eshti. CREANGA P. 52. Vai tareai ingalbenit! Cum sa nu mangalbenesc Deatita gind ce gindesc? JARNÍKBIRSEANU D. 189. ◊ Expr. A (nu) avea de ce = a (nu) exista un motiv plauzibil. Nu ai de ce fi suparat. CREANGA P. 189. Nai (sau navetzi) pentru ce formula de politetze prin care se raspunde cuiva caretzi multzumeshte. 3. Ceea ce. SHi cea facut Destul de rau a fost. COSHBUC P. I 229. Sa sfirshesc ce am pus de gind. ISPIRESCU L. 16. Atzi aflat ce sa intimplat la Piteshti... shi mai cu seama la Podul Iloaiei? ALECSANDRI T. I 304. ◊ Expr. Cei drept = intradevar adevarat k... de fapt. Traiesc cei drept mult mai greu dar fara nici pic de huzur. ALECSANDRI T. I 370. Ce pe apa nu curge V. curge. ◊ (Precedat de «tot») Aducea pentru hatirul calugarilor shia calugaritzelor tot ce le trebuia. CREANGA P. 112. V. (Pronume nehotarit) 1. Un lucru oarecare nu shtiu ce ceva. Pune el ce pune la rana shi pe loc se tamaduieshte. CREANGA P. 177. ◊ (Substantivat totdeauna precedat de «un») Simtzi k in creierii lui se petrece un ce de care nushi putea da seama. ISPIRESCU L. 241. Am satzi spun un ce misterios. ALECSANDRI T. 704. I se va intimpla un ce groaznic shi de moarte. BALCESCU O. II 65. ◊ Expr. (Rar) Cu mare ce = cu mare greutate cu multa osteneala. Cu mare ce scapind din labele lui [ale ursului] am gasit cu cale sa ma intorc la dta acasa. CREANGA P. 186. 2. (Cu repetarea verbului din propozitzia regenta) Cit. A stat cea stat shii deten gind Sa iasa dupa fata. COSHBUC P. I 255. FatFrumos ospata ce ospata dar apoi luindushi buzduganul dea umar merse mereu pe dira de piua. EMINESCU N. 8. 3. Orice; oricit. Eu pun ramashag pe ce vrei k sluga mea are sami aduca pielea cerbului. CREANGA P. 218. Zica cine ce va vrea Eu tot joc pe voia mea. JARNÍKBIRSEANU D. 359.

CE pron. invar. I. (Interogativ uneori cu nuantza exclamativa) 1. (Cu referire la un fapt la un obiect la un fenomen la o actziune etc.) Ce ai? ♦ (Fam. k raspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjectzie) Cum adica?! Se poate?! Nu lam gasit! Ce? ♦ (Adjectival) Care? ce fel de... ? Ce vant tea abatut peaici? (CREANGA). 2. Pentru care motiv? din care cauza? Ce te miri? ◊ Expr. (In formule de raspuns) De ce nu? = a) cum sa nu desigur; b) se poate e posibil. De ce de nece se spune cuiva caruia nu voim sai raspundem la intrebarea „de ce?”. ◊ (Cu valoare de conjunctzie) Nu vad de ce te superi (SAHIA). ♦ (Pop. cu valoare de conjunctzie cauzala) Pentru k fiindca deoarece. Ma blastamat maicutza De ce iam calcat vorba (JARNÍKBIRSEANU). 3. (Interogativexclamativ indica surpriza indignarea neincrederea etc.) Cum adica?! nu cumva?! Ce! Vrei sa las vulpea bearca? (ODOBESCU). ◊ Expr. (Accentul in fraza cazand pe verb) Ce face?! = cum?! se poate?! II. (Adverbial) Cat (de tare de mult) cum. Ceash mai rade sa te vad intorcandute (ISPIRESCU). ◊ Expr. Te miri ce = nimica toata. Cat pe ce = aproape gatagata. De ce... de ce (sau de aceea) = cu cat... cu atat. Din ce in ce = cu cat trece timpul; tot mai mult. Numai ce = (deodata) iata k... fara veste pe neashteptate. ♦ (Dand nuantza de superlativ adjectivului sau adverbului carel preceda) Cat de...! Vad de atatea datzi Ce cumintei firea! (COSHBUC). III. (Cu valoare de conjunctzie) Care lucru anume. Nu mai shtia ce sa faca de bucurie (CREANGA). ◊ Expr. A shti (sau a afla) ce shi cum (e) = a fi bine informat despre ceva. IV. (Relativ) 1. Care. Oamenii ce priveau... leshinau de ras (CREANGA). ◊ Expr. Pe zi ce trece = tot mai mult. 2. (In legatura cu „a fi” „a se gasi” cu sens explicativ) Fiintza ticaloasa ce sunt! (NEGRUZZI). ◊ Expr. Nai (sau navetzi) pentru ce formula de politetze prin care se raspunde cuiva caretzi multzumeshte. A (nu) avea de ce = a (nu) exista un motiv intemeiat. 3. Ceea ce. Atzi aflat ce sa intamplat la Piteshti? (ALECSANDRI). ◊ Expr. Cei drept = intradevar adevarat k...; de fapt. V. (Nehotarat) 1. Un lucru oarecare nu shtiu ce nu shtiu cat; ceva. Pune el ce pune la rana shi pe loc se tamaduieshte (CREANGA). ◊ (Substantivat precedat de „un”) I se va intampla un ce groaznic (BALCESCU). ◊ Expr. (Reg.) Cu mare ce = cu mare greutate. 2. (Cu repetarea verbului din propozitzia principala) A stat cea stat (COSHBUC). 3. Orice oricat. Zica cine ce va vrea (JARNÍKBIRSEANU). Lat. quid.

CE¹ pron. interog. 1) (se foloseshte pentru a obtzine informatzii despre un obiect necunoscut) Care (anume) obiect? Ce a cazut? Ce duci? 2) pop. (se foloseshte pentru a obtzine informatzii despre cauza unei actziuni unei stari etc.) Din care cauza? Pentru care motiv? De ce? De ce eshti trist? 3) pop. (se foloseshte pentru a obtzine informatzii despre o valoare sau o cantitate) Cat? Ce te costa? 4) (se foloseshte in intrebari retorice) Ce este mai scump decat libertatea? 5) (fiind insotzit de o intonatzie exclamativa exprima suparare indignare surpriza etc.) Ce spui?! Ce faci?! /<lat. quid

CE² pron. rel. (se foloseshte pentru a inlocui numele unui obiect shi a introduce o propozitzie subordonata) Ceea ce; care. ◊ Se shtie ce shi cum a cunoashte amanuntzit in detalii. Din ce in ce mai in mod ascendent sau descendent (in timp). Cat pe ce maimai; gatagata. Cu mare ce cu mare greutate. Te miri ce ceva neinsemnat; un fleac. De ce din care cauza. O data ce intrucat; deoarece. In timp (sau in vreme) ce in perioada cat. /<lat. quid

ce pr. 1. indica ceva nehotarit: un ce bun; 2. o intrebare: ce vrei? de ce? pentru ce? 3. o relatziune: gradina ce infloreshte; 4. o exclamatziune de mirare: ce om! ce vreme frumoasa! [Lat. QUID].

2) ce conj. V. ci.

1) ce pron. indecl. (lat. quĭd). Rel. Care: Omu ce vine omu ce vezĭ venind baniĭ ce doreshtĭ scrisoarea ce scriĭ (in limba vorbita se zice numaĭ care care: scrisoarea care o scriĭ). Ceĭa ce: fa ce vreĭ. Prov. Ce tzĭe scris in frunte tzĭe pus destinu e inevitabil. Interog.: Ce? Ce vreĭ? Ce e de facut? Cetzĭ e? (ce aĭ? ce tea apucat?) Ce mĭe una ce mĭe alta? (ce diferentza e intre una shi alta?). Adj. shi adv. Cit de mult cit de mare (intensitate extensiune shi cantitate): Ce bun e! Ce om! Ce minune! Ceash maĭ ride! Ceash ride! Ce mult griŭ! Ce vint! (ce e maĭ uzitat de cit cit de). Ce de saŭ ce maĭ de cit de mult: Ce de lume! Ce maĭ de oamenĭ! Ce maĭ ce (k admiratziune ironica): Ce maĭ om! Ce maĭ fleac! Cum (exclamativ): Asha de prost ce arde lampa asta! Asha de prost ce arde n’am maĭ vazut! Subst. Ceva (numaĭ unit cu un): averea e un ce relativ (maĭ ob. shi maĭ elegant: ceva relativ). De ce saŭ numaĭ ce shi pentru ce din care cauza: De ce n’aĭ venit? Ce tot rizĭ? La ce de ce cu ce scop spre ce folos: La ce te ducĭ? La ce bun (dupa fr. à quoi bon) a adora baniĭ? In ce intru cit: in ces eŭ vinovat? K ce in ce calitate: K ce sa fiŭ eŭ? K pazitor. De oare ce de vreme ce fiindca: doarme de oare ce e ostenit. Odata ce fiindca fiind constatat k: odata ce plinge inseamna cal doare. Indata ce (maĭ rar shi maĭ urit) de indata ce pe data ce imediat ce cum in momentu’n care: indata ce auzi semnalu straja veni. Din ce in ce tot maĭ mult: apa scade din ce in ce (adica maĭ mult) sunetu se aude din ce in ce maĭ putzin (aci maĭ putzin nu poate lipsi c’ar insemna k se aude maĭ mult). Dupa ce in urma unuĭ lucru: a ris dupa ce a citit (dupa citire). De ce... de ce saŭ de ce... de aceĭa cu cit... cu atit: de ce ascult de ce maĭ mult imĭ place (cu cit cu atit e maĭ ob. shi maĭ elegant). Cu mare ce cu mare dificultate. Cit pe ce (est) aproape maĭmaĭ cit pe aci: Numaĭ ce vad k de odata vad k ĭacata k vad k: numaĭ ce vad k’ncepe sa se clatine.

ci shi (vechĭ) ce conj. (lat. quĭd de unde vine shi ce pron. Cp. shi cu lat. quin etiam ci inca). Dar: nu opt ci zece: nu multe ci mult. Nu numaĭ ci shi; nu singur faptu cutare ci inca: nu numaĭ bun ci shi invatzat. Fereshtete de a zice nu opt dar zece cacĭ e dupa fr. mais care e egal shi cu „dar” shi cu „ci”. Noĭ avem k shi Germaniĭ shi intz. luĭ aber shi al luĭ sondern. In limba vorbita ci se suprima shi poate fi insemnat maĭ bine prin doŭa puncte de cit prin virgula: nu opt: zece (saŭ invers numaĭ pin virgula: zece nu opt). In exclamatziunĭ: ci tacĭ odata saŭ shi tacĭ odata saŭ (maĭ bine) dar tacĭ odata!

ce¹ pr. invar. (~ miai adus? nu shtiu ~ vrei)

ce² adj. pr. invar. (~ om bun!)

ce³ (cat de) adv. (~ bun e! ~ bine e!)

ce pr. invar. adj. invar.

+nu shtiu ce² loc. s. n. (Are un ~.)

CE pron. adj. adv. interj. 1. pron. care (pop.) de. (Cei ~ priveau.) 2. adj. care. (~ vant tea adus aici?) 3. pron. orice orishice (inv.) verice. (Zica lumea ~ o vrea.). 4. adv. cat cum. (~ash mai rade!) 5. interj. (interogativ) cum? poftim? (fam. shi pop.) ha? (~? Nam auzit!)

CE pron. adj. adv. interj. 1. pron. care (pop.) de. (Cei ~ priveau.) 2. adj. care? (~ vint tea adus aici?) 3. pron. orice orishice (inv.) verice. (Zica lumea ~ o vrea.) 4. adv. cit cum.(~ash mai ride!). 5. interj. cum? poftim? (fam. shi pop.) ha? (~? nam auzit!)

ce pron. inter. shi rel. 1. Pron. shi adj. inter. De ce la ce pentru ce. 2. Pron. adj. shi adv. exclamativ; cu aceasta functzie este adesea insotzit de mai Ce de! 3. Pron. shi adj. exprimind o interogatzie indirecta dupa vb. declarandi sau sentiendi. 4. Care (pron. rel.) Cel ce. Ce shi cum. Ce e drept. Cine shtie ce. Numai ce. Cit pe ce. Pe ce... pe atit. 5. Inainte de vb. a fi indica o definitzie ai carei termeni sint inversatzi obiectul sau persoana definite fiind precedate de notziunea care le defineshte: fiintza ticaloasa ce sint (Negruzzi); prost ce eshti (Creanga). 6. (Inv.) Dar (cu acest sens astazi se foloseshte ci). 7. (S. m. sing.) Ceva un lucru oarecare un obiect nedeterminat. Mr. tze tzi megl. tzi istr. tze. Lat. quid (Diez I 123; Pushcariu 326; CandreaDens. 296; REW 6953; DAR); cf. it. che prov. cat. fr. sp. port. que. Pentru adaugarea lui mai (2) cf. modismul sp. qué cosa más bonita „ce lucru minunat!”. Sensul 5 se poate explica fie prin valoarea relativa a lui ce (= fiintza ticaloasa care sint) fie prin functzia sa exclamativa (ce fiintza ticaloasa sint). Ce este identic cu conj. ci (cf. sensul 6) care sa despartzit de el in epoca moderna (sec. XVIIXVIII) cu sensul specializat de „dar”. Identitatea sa nu prezinta indoieli shi este frecventa in textele vechi folosirea lui ce cu acceptzia moderna a lui ci (mr. tzi) cf. Pushcariu 358 shi DAR.Totushi Cipariu Gram. 115 shi Tiktin au incercat sal explice pe ci plecind de la quin. Compara caci (inv. cace) cf. k; ceva (mr. tziva) adv. shi pron. indef. (inv.) cu va (< a voi) cu var. cevashi cevashilea; fiece pron. indef.; oarece pron. indef. cu var. oaresh(i)ce; orice pron. indef.; nishte art. indef. in loc de nishce < nu sht(iu) ce; verice pron. indef.

CUI BONO? (lat.) la ce bun? Cicero „Roscio Amerino” XXX.

I AM NOT WHAT I AM (engl.) nu sunt ceea ce sunt Shakespeare „Othello” act. I. Marturisindushi planurile diabolice Iago se dezvaluie k un om cu doua fetze.

QUID NOVI? (lat.) ce este nou? Intrebare familiara cand se intalnesc doua persoane.

pen’ce? pron. interog. pentru ce?

shtii tu ce expr. (tox.) droguri narcotice stupefiante.