CE pron. invar. I. (Interogativ uneori cu nuantza exclamativa) 1. (Exprima o intrebare) Ce ai? ♦ (Fam.; k raspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjectzie) Cum adica?! Se poate?! Nu lam gasit! Ce? ♦ (Adjectival) Care? ce fel de...? 2. Pentru care motiv? din care cauza? Ce te miri? ◊ Expr. (In formule de raspuns) De ce nu? = a) cum sa nu desigur; b) se poate e posibil. De ce de nece se spune cuiva pentru a incheia discutzia cand nu vrei sai raspunzi la intrebare. ◊ (Cu valoare de conjunctzie) Nu vad de ce te superi. ♦ (Pop.; cu valoare de conjunctzie cauzala) Pentru k fiindca deoarece. 3. (Interogativexclamativ indica surpriza indignarea neincrederea etc.) Cum adica? Nu cumva? Ce! Vrei sa spui k nai fost? II. (Adverbial) Cat (de tare de mult) cum. Ceash mai rade sa te vad pacalit. ◊ Expr. Te miri ce = nimica toata putzin. Cat pe ce = aproape gatagata. Din ce in ce = cu cat trece timpul tot mai mult. (Pop.) Numai ce = (deodata) iata k... pe neashteptate. ♦ (Dand nuantza de superlativ adjectivului sau adverbului carel preceda) Cat de...! III. (Cu valoare de conjunctzie) Care lucru anume. Nu mai shtia ce sa faca de bucurie. ◊ Expr. A shti (sau a afla) ce shi cum (e) = a fi bine informat despre ceva. IV. (Relativ) 1. Care. ◊ Expr. Pe zi ce trece (sau merge) sau de ce trece (sau merge) = pe masura ce trece timpul tot mai mult. 2. (In legatura cu „a fi” „a gasi” cu sens explicativ) Fiintza ticaloasa ce eshti! ◊ Expr. Nai (sau navetzi) pentru ce (sau de ce) formula de politetze prin care se raspunde cuiva care multzumeshte. A (nu) avea de ce... = a (nu) exista motiv intemeiat pentru... 3. Ceea ce. Atzi aflat ce sa intamplat? ◊ Expr. Cei drept = intradevar de fapt. V. (Nehotarat) 1. Un lucru oarecare nu shtiu ce nu shtiu cat; ceva. ◊ (Substantivat; precedat de „un”) Un ce anume. ◊ Expr. (Reg.) Cu mare ce = cu mare greutate; greu anevoie. 2. (Cu repetarea verbului din propozitzia principala) A stat cea stat. 3. Orice oricat. Zica cine ce va vrea. Lat. quid.