CE pron. invar. I. (Interogativ uneori cu nuantza exclamativa) 1. (Cu referire la un fapt la un obiect la un fenomen la o actziune etc.) Ce ai? ♦ (Fam. k raspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjectzie) Cum adica?! Se poate?! Nu lam gasit! Ce? ♦ (Adjectival) Care? ce fel de... ? Ce vant tea abatut peaici? (CREANGA). 2. Pentru care motiv? din care cauza? Ce te miri? ◊ Expr. (In formule de raspuns) De ce nu? = a) cum sa nu desigur; b) se poate e posibil. De ce de nece se spune cuiva caruia nu voim sai raspundem la intrebarea „de ce?”. ◊ (Cu valoare de conjunctzie) Nu vad de ce te superi (SAHIA). ♦ (Pop. cu valoare de conjunctzie cauzala) Pentru k fiindca deoarece. Ma blastamat maicutza De ce iam calcat vorba (JARNÍKBIRSEANU). 3. (Interogativexclamativ indica surpriza indignarea neincrederea etc.) Cum adica?! nu cumva?! Ce! Vrei sa las vulpea bearca? (ODOBESCU). ◊ Expr. (Accentul in fraza cazand pe verb) Ce face?! = cum?! se poate?! II. (Adverbial) Cat (de tare de mult) cum. Ceash mai rade sa te vad intorcandute (ISPIRESCU). ◊ Expr. Te miri ce = nimica toata. Cat pe ce = aproape gatagata. De ce... de ce (sau de aceea) = cu cat... cu atat. Din ce in ce = cu cat trece timpul; tot mai mult. Numai ce = (deodata) iata k... fara veste pe neashteptate. ♦ (Dand nuantza de superlativ adjectivului sau adverbului carel preceda) Cat de...! Vad de atatea datzi Ce cumintei firea! (COSHBUC). III. (Cu valoare de conjunctzie) Care lucru anume. Nu mai shtia ce sa faca de bucurie (CREANGA). ◊ Expr. A shti (sau a afla) ce shi cum (e) = a fi bine informat despre ceva. IV. (Relativ) 1. Care. Oamenii ce priveau... leshinau de ras (CREANGA). ◊ Expr. Pe zi ce trece = tot mai mult. 2. (In legatura cu „a fi” „a se gasi” cu sens explicativ) Fiintza ticaloasa ce sunt! (NEGRUZZI). ◊ Expr. Nai (sau navetzi) pentru ce formula de politetze prin care se raspunde cuiva caretzi multzumeshte. A (nu) avea de ce = a (nu) exista un motiv intemeiat. 3. Ceea ce. Atzi aflat ce sa intamplat la Piteshti? (ALECSANDRI). ◊ Expr. Cei drept = intradevar adevarat k...; de fapt. V. (Nehotarat) 1. Un lucru oarecare nu shtiu ce nu shtiu cat; ceva. Pune el ce pune la rana shi pe loc se tamaduieshte (CREANGA). ◊ (Substantivat precedat de „un”) I se va intampla un ce groaznic (BALCESCU). ◊ Expr. (Reg.) Cu mare ce = cu mare greutate. 2. (Cu repetarea verbului din propozitzia principala) A stat cea stat (COSHBUC). 3. Orice oricat. Zica cine ce va vrea (JARNÍKBIRSEANU). Lat. quid.