CÚRGE pers. 3 cúrge vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mishca necontenit in directzia pantei. ◊ Expr. A curge garla = a veni din belshug. Va curge multa apa pe garla (sau pe Dunare) = va trece mult timp. Daca (sau de) nu curge pica = chiar daca cashtigul nu este mare tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cadea din abundentza intruna. 2. A pluti. Curgeau pe rau scanduri rupte. 3. (Despre sange) A circula. 4. (Despre lacrimi sudoare; p. ext. despre sange) A se scurge a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute in stare lichida) A se prelinge. A curs lumanarea. ♦ A lasa sa se scurga lichidul dinauntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva cazand succesiv bucata dupa bucata. 6. A cadea a atarna. Parul lung curgea in vitze pana pe spate. ◊ Expr. Ai curge (cuiva) peticele = a fi imbracat in haine zdrentzaroase. 7. (Despre grupuri de fiintze sau de vehicule) A se succeda necontenit a veni mereu; a napadi. II. Fig. 1. (Despre vorbe discursuri stil etc.) A se inshira cu ushurintza. 2. (Despre timp viatza zile etc.) A trece a se desfashura. 3. (Despre termene dobanzi) A se socoti a incepe de la... 4. (Inv.; despre aparitzia unui fenomen) A rezulta a proveni a decurge. [Perf. s. curse part. curs. Var.: (inv. shi reg.) cúre vb. III] Lat. currere (dupa merge).

curge vi [At: COD. VOR. 34/4 / V: (reg) cura (irg) cure (Pzi: cur curi cura) / Pzi: 3 curg curgi curge Ps: cursei Pt: curs / E: ml curro rere] 1 (Inv) A alerga. 2 (Ent; reg; ic) Curainfoc Fluturedelumina. 3 (Pop) A o lua la fuga. 4 (D. lichide mai ales despre apa) A se mishca in directzia pantei. 5 (D. ploaie) A cadea din abundentza. 6 (Pop; ie) A ~ garla A veni din belshug. 7 (Fam; ie) Va ~ multa apa pe garla (sau pe Dunare) Va trece mult timp. 8 (Fam; ie) Daca nu ~ pica Chiar daca cashtigul nu este mare tot te alegi cu ceva. 9 A fi dus de apa Si: a pluti. 10 (Pan; fig) A se desfashura. 11 (Pfm) A se decolora. 12 A face sa curga (4). 13 (D. ape curgatoare) A se varsa in... 14 (D. secretzii ale corpului) A se scurge (in afara). 15 (D. sange) A circula. 16 (D. materii nelichide) A se scurge. 1718 (D. vase) A lasa sa se scurga lichidul sau materia care le contzine (datorita unui orificiu). 1920 (D. alte obiecte) A se desfashura a se desprinde de pe ceva (cazand). 21 (Pfm; ie) Ai ~ peticele A fi imbracat in haine zdrentzaroase. 22 (Fig; d. par) A atarna. 2324 A navali a se ingramadi de peste tot. 25 (D. sunete vorbe discursuri etc.) A ieshi cu ushurintza fara efort. 26 (D. evenimente) A se desfashura repede unul dupa altul. 27 (D. vreme viatza etc.) A trece. 28 (D. pretzuri bani etc.) A circula. 29 (D. termene dobanzi etc.) A se socoti de la... 30 A rezulta. 31 (D. corpurile cereshti) A evolua pe bolta cerului. 32 Ashi avea originea Si: a izvori a incepe a proveni (inv) a obarshi. corectata

CÚRGE pers. 3 cúrge vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mishca necontenit in directzia pantei. ◊ Expr. A curge garla = a veni din belshug. Va curge multa apa pe garla (sau pe Dunare) = va trece mult timp. Daca (sau de) nu curge pica = chiar daca cashtigul nu este mare tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cadea din abundentza intruna. 2. A pluti. Curgeau pe rau scanduri rupte. 3. (Despre sange) A circula. 4. (Despre lacrimi sudoare; p. ext. despre sange) A se scurge a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute in stare lichida) A se prelinge. A curs lumanarea. ♦ A lasa sa se scurga lichidul dinauntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva cazand succesiv bucata dupa bucata. 6. A atarna a spanzura. Parul lung curgea in vitze pana pe spate. ◊ Expr. Ai curge (cuiva) peticele = a fi imbracat in haine zdrentzaroase. 7. (Despre grupuri de fiintze sau de vehicule) A se succeda necontenit a veni mereu; a napadi. II. Fig. 1. (Despre vorbe discursuri stil etc.) A se inshira cu ushurintza. 2. (Despre timp viatza zile etc.) A trece a se desfashura. 3. (Despre termene dobanzi) A se socoti a incepe de la... 4. (Inv.; despre aparitzia unui fenomen) A rezulta a proveni a decurge. [Perf. s. curse part. curs. Var.: (inv. shi reg.) cúre vb. III] Lat. currere (dupa merge).

A CÚRGE pers. 3 cúrge intranz. 1) (despre ape) A se mishca necontenit la vale. ◊ ~ garla a veni cu prisosintza. 2) fig. (despre fiintze sau vehicule) A se deplasa in lantz; a veni intrun shuvoi permanent. 3) fig. (despre viatza unitatzi de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ◊ Va curge inca multa apa pe rau (sau pe garla pe Dunare etc.) va trece inca multa vreme. 4) (despre ploaie) A cadea din belshug. 5) (despre invelitori acoperishuri poduri) A lasa sa patrunda apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi sudoare etc.) A ieshi prelinganduse. 7) (despre sange) A se mishca continuu intrun anumit sens shi intrun anumit spatziu. 8) (despre recipiente) A lasa sa iasa lichidul dinauntru. 9) pop. (despre bube rani) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva cazand cate putzin shi succesiv. Graul curge din sac. ◊ Ai ~ peticele a fi imbracat in haine zdrentzaroase. 11) A atarna liber in jos. Parul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte expresii etc.) A se inshira cu ushurintza. /<lat. currere

curge v. 1. a se pune in mishcare de pe o clina sau de pe un povarnish (vorbind de lichide): raul curge lin; fig. norocul i curge garla; 2. a circula liber: sangele curge in vine; 3. a trece (vorbind de timp); 4. a veni gramada din toate partzile: curg mushterii; 5. a pica a picura din ochi. [Lat. CURRERE (influentzat de merge)].

cure v vz curge

3) cur curs a cúre v. intr. (k shi curg). Vechĭ. Alerg ma duc. Azĭ. Hatzeg. Alerg. Curg (GrS. 1937 146 shi 186).

curg curs a cúrge v. intr. (lat. cúrrere cŭrsum a alerga de unde s’a facut cur 3 [V. cur 3 shi 2] apoĭ curg dupa merg shterg. V. curind scurg). Ma mishc atras de gravitatziunea pamintuluĭ shi sprijininduma de ceva (vorbind de lichide orĭ de grauntze shi praf): riu apa curge; faina curge din cosh in postava. Circul merg: singele curge pin vine. Trec ma scurg: zilele curg incet. Vin mult ma adun in mare cantitate: curgea norocu pe capu luĭ curg mushteriiĭ. Atzĭ curge (orĭ a tzi se scurge) ochiĭ dupa cineva (orĭ ceva) atzĭ placea foarte mult a sorbi din ochĭ.

cúrge (a ~) vb. ind. prez. 3 sg. cúrge perf. s. 3 sg. cúrse; ger. curgand; part. curs

cúrge vb. ind. prez. 3 sg. cúrge; 3 pl. curg; part. curs

CÚRGE vb. 1. (astazi rar) a se scurge (pop.) a merge (inv. shi reg.) a cure a raura (inv.) a purcede. (Apa ~ lin la vale.) 2. a trece. (Apa ~ pietrele raman.) 3. v. circula. 4. ai pica ai picura a i se prelinge a i se scurge (pop.) ai merge. (Ii ~ lacrimi din ochi.) 5. v. supura. 6. v. atarna.

CÚRGE vb. v. decurge proveni reieshi rezulta scurge trece urma.

CURGE vb. 1. (astazi rar) a se scurge (pop.) a merge (inv. shi reg.) a cure a riura (inv.) a purcede. (Apa ~ lin la vale.) 2. a trece. (Apa ~ pietrele ramin.) 3. (FIZIOL.) a circula. (Singele ~ prin vene.) 4. ai pica ai picura a i se prelinge a i se scurge (pop.) ai merge. (Ii ~ lacrimi din ochi.) 5. (MED.) a puroia a supura (pop.) a musti. (Rana ~.) 6. a atirna a cadea a spinzura. (Parul i ~ pe spate.)

curge vb. v. DECURGE. PROVENI. REIESHI. REZULTA. SCURGE. TRECE. URMA.

CÚRE vb. v. alerga curge fugi goni.

cure vb. v. ALERGA. CURGE. FUGI. GONI.

cúrge (g cúrs) vb. 1. A se prelinge o masa lichida. 2. A pluti. 3. A produce a cauza. 4. A se varsa (un riu). 5. A ieshi a supura o secretzie din corp. 6. A se revarsa a da pe dinafara. 7. A pierde lichid un vas. 8. A veni in numar mare. 9. A se raspindi. 10. A se dezvolta. 11. A trece (timpul) a se scurge (timpul). 12. A decurge a proveni. 13. A cadea a se imprashtia. 14. A recadea. 15. A circula (singele). De la vb. a cure modificat dupa un intreg grup de verbe care au o forma identica la part. trecut shi la perf. simplu: curg a fost refacut dupa curs k mers shters ung sting impung dreg etc. (dupa Pushcariu 455; DAR shi Pushcariu Lr. 22 numai prin analogie cu merg shi pentru a evita omonimia de la prezent cu cur; cf. Hasdeu Cuv. din Batrini I 421; CandreaDens. 457). Fundamental are aceleashi sensuri cu cure dar se aplica numai maselor lichide sau obiectelor imateriale; prin urmare lipseshte sensul de „a fugi a alerga” propriu lui cure. Der. curgator adj. (care curge; fluid); cursator adj. (inv. curgator); decurge vb. (a proveni) format din fr. découler de la couler; decurs s. n. (transcurs); scurge vb. (a varsa; a goli; a prelinge; a se varsa un riu; a trece timpul) care reprezinta prin intermediul lui a scure shi cu aceeashi modificare k curge lat. excŭrrĕre (CandreaDens. 461; Candrea); incurge vb. (a invada a face o incursiune a patrunde) cuvint literar folosit in Trans. format dupa modelul lat. incŭrrĕre.

cúre (r rs) vb. 1. A fugi a merge in goana. 2. A curge un lichid. 3. A se scurge a ieshi o secretzie din corp. 4. A se revarsa. 5. A se scurge lichid dintrun vas. 6. A se ingramadi a navali a se imbulzi. 7. A se risipi a se intinde. 8. (Inv.) A se dezvolta a se produce. 9. A se scurge a trece. 10. (Inv.) A rezulta a proveni a decurge. 11. A cadea a se varsa a se risipi. 12. A recadea. Var. cura. Mr. cur curare megl. cur. Lat. cŭrrĕre (Pushcariu 455; CandreaDens. 451; REW 2412; DAR); cf. it. correre prov. cat. sp. port. correr fr. courir. Cf. shi curind curge. Este cuvint inv. aproape complet substituit in literatura prin curge (totushi mai sint scriitori care prefera sa scrie cura in loc de curge); insa este comun in limbajul popular. Asimilat in parte cu cura „a curatza” prin intermediul var. Der. curator adj. (care alearga; curent); curatoare s. f. (vas de lemn care serveshte la a transvaza vinul) se confunda cu der. identic de la cura „a curatza”; curator s. n. (brinza in calup); curare s. f. (inv. scurgere; inv. sperma); curatura s. f. (vas pentru a transvaza vinul); cursoare s. f. (curs revarsare; diaree; trecere a timpului; decurs) cuvint inv. (sec. XVII) care CandreaDens. 459 il deriva direct din lat. cursoria; cursura (var. cursatura) s. f. (curs; revarsare; diaree) cuvint inv. care DAR il considera k provine direct din lat. cursura; scure (var. scura) vb. (a curge a se revarsa a se scurge a trece) care CandreaDens. 454 il deduce din lat. excŭrrĕre; scursoare (var. scurs(at)ura) s. f. (scurgere; flux; puroi; drojdie depunere); incura vb. (a fugi a face calul sa fuga; despre cai a alerga; refl. a se fugari a se urmari vinatul) care Pushcariu Dacor. IV 687 shi DAR il considera der. de la un lat. *incurrare factitiv de la currere cf. CandreaDens. 463; incuratura (var. incuratoare) s. f. (cursa de cai; hipodrom). Cf. cursa curind. Der. neol. curent adj. din lat. correntem fr. courant; curent s. m.; curenta vb. (a electrocuta); curs s. n. din fr. cours; cursa s. f. din fr. course; cursier s. m. (armasar) din fr. coursier inv.; cursist s. m.; cursiv adj. din fr. cursif; cursivitate s. f.; curier s. m. din fr. courrier; curtier s. m. din fr. courtier; curtaj s. n. din fr. courtage.

cúre vb. III (inv.) 1. a alerga a fugi; a se grabi. 2. a curge. 3. a se rostogoli a se inshira a se intinde. 4. a se decolora. 5. a pica a picura a izvori. 6. a se desprinde a cadea. 7. a atarna a spanzura. 8. a se ingramadi a navali a napadi. 9. a se desfashura a se petrece a se intampla a decurge. 10. a trece a se scurge. 11. a rezulta a proveni a deriva.

ai curge balele dupa expr. a dori a pofti a ravni.

ai curge borshul expr. a avea o hemoragie a sangera.

ai curge Dambovitza expr. (inv.) a avea o blenoragie.