cúrge (g cúrs) vb. 1. A se prelinge o masa lichida. 2. A pluti. 3. A produce a cauza. 4. A se varsa (un riu). 5. A ieshi a supura o secretzie din corp. 6. A se revarsa a da pe dinafara. 7. A pierde lichid un vas. 8. A veni in numar mare. 9. A se raspindi. 10. A se dezvolta. 11. A trece (timpul) a se scurge (timpul). 12. A decurge a proveni. 13. A cadea a se imprashtia. 14. A recadea. 15. A circula (singele). De la vb. a cure modificat dupa un intreg grup de verbe care au o forma identica la part. trecut shi la perf. simplu: curg a fost refacut dupa curs k mers shters ung sting impung dreg etc. (dupa Pushcariu 455; DAR shi Pushcariu Lr. 22 numai prin analogie cu merg shi pentru a evita omonimia de la prezent cu cur; cf. Hasdeu Cuv. din Batrini I 421; CandreaDens. 457). Fundamental are aceleashi sensuri cu cure dar se aplica numai maselor lichide sau obiectelor imateriale; prin urmare lipseshte sensul de „a fugi a alerga” propriu lui cure. Der. curgator adj. (care curge; fluid); cursator adj. (inv. curgator); decurge vb. (a proveni) format din fr. découler de la couler; decurs s. n. (transcurs); scurge vb. (a varsa; a goli; a prelinge; a se varsa un riu; a trece timpul) care reprezinta prin intermediul lui a scure shi cu aceeashi modificare k curge lat. excŭrrĕre (CandreaDens. 461; Candrea); incurge vb. (a invada a face o incursiune a patrunde) cuvint literar folosit in Trans. format dupa modelul lat. incŭrrĕre.