CIRCULÁ círcul vb. I. Intranz. 1. A fi in mishcare a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat organizat (pe un traseu anumit shi la anumite ore). 2. (Despre lichide gaze) A fi in mishcare neintrerupta (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei shtiri zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul a se raspandi. 4. A folosi in mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circula. Din fr. circuler lat. circulari.

circulá [At: I. VACARESCUL P. 336/21 / Pzi: círcul / E: ns cf lat circulo are] 1 vi A fi in mishcare. 23 vtr (Inv; d. aer) A (se) schimba. 4 vr (D. vehicule) A se deplasa regulat organizat (pe un traseu anumit shi la anumite ore). 5 vi (D. lichide gaze) A fi in mishcare neintrerupta (revenind mereu la punctul de plecare). 6 vt (D. bani) A intrebuintza in mod curent. 78 vtr (D. idei shtiri zvonuri etc.) A (se) raspandi. 9 vi (D. cuvinte expresii etc.) A fi intrebuintzat. 1011 vtr (Ecn; jur; d. bunuri drepturi marfuri bani etc.) A trece (sau a fi transmis) de la un proprietar (sau posesor) la altul.

CIRCULÁ círcul vb. I. Intranz. 1. A fi in mishcare a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat organizat (pe un traseu anumit shi la anumite ore). 2. (Despre lichide gaze) A fi in mishcare neintrerupta (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei shtiri zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul a se raspandi. 4. A intrebuintza in mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circula. Din fr. circuler lat. circulari.

CIRCULÁ círcul vb. I. Intranz. 1. (Despre fiintze sau vehicule) A fi in mishcare a se deplasa a strabate un spatziu; a umbla. Circula numai pe jos. ▭ Numai chelnerii circulau corectzi. C. PETRESCU I. II 193. ◊ (La imperativ cuvint de ordine intro ingramadire de oameni) Circulatzi tovarashi! ♦ A pleca shi a veni regulat organizat periodic de la un loc la altul. Trenurile circula cu regularitate. 2. (Despre lichide gaze shi in special despre singe) A fi in mishcare neintrerupta revenind mereu la punctul de plecare. Seva circula in plante. ▭ Cicatricile ramin palide fiindca dedesubt nu mai circula singele. C. PETRESCU I. II 85. 3. (Despre vorbe zvonuri pareri etc.) A trece de la unul la altul; a se propaga a se transmite a se raspindi. Despre aceasta piesa circula versiunile cele mai fanteziste. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 108 12/2. Aud k circula pe socoteala mea tot soiul de basme. PETRESCU I. II 185. Circula prin orash versiunea k in curind [tata] va fi dat afara. SAHIA N. 58. 4. A fi intrebuintzat a fi in uz a fi curent. Moneda aceasta veche nu mai circula. Cuvintele regionale «curechi» shi «tina» circula mai ales in nordul tzarii.

CIRCULÁ vb. I. intr. 1. A se mishca a se deplasa; a umbla; a fi in mishcare neintrerupta a curge intrun circuit. 2. (Despre zvonuri etc.) A se propaga a se raspandi a umbla din gura in gura. 3. A se intrebuintza a fi in uz. [P.i. círcul. / cf. fr. circuler lat. circulare].

CIRCULÁ vb. intr. 1. a se mishca a se deplasa; a umbla; a fi in mishcare neintrerupta a curge intrun circuit. 2. (despre zvonuri etc.) a se propaga a se raspandi. 3. a fi in uz. (< fr. circuler lat. circulari)

A CIRCULÁ círcul intranz. 1) (despre pietoni vehicule etc.) A se mishca (continuu) intrun anumit sens; a se deplasa incolo sau incoace (pe caile de comunicatzie). 2) (despre gaze aer lichide etc.) A se mishca (continuu) intrun circuit; a se schimba in permanentza prin mishcare. 3) (despre bani) A fi in uz; a trece din mana in mana. 4) (despre zvonuri vorbe informatzii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler lat. circulari

circulà v. 1. a se mishca in cerc; 2. a se duce shi a veni: sangele circula; 3. a nu sta locului: circulatzi! 4. a trece din mana in mana: banii circula; 5. a se propaga a se raspandi: a face sa circule un manuscript.

tzircula^[1] v vz circula

*círcul shi éz a á v. intr. (fr. circuler d. lat. circulo áre a preface in cerc; circulus cerculetz). Ma mishc imprejur. Trec merg din mina in mina umblu: baniĭ circula. Ma duc shi vin: trasurile circula. Fig. Merg ma propag ma raspindesc: circula vestea k podu s’a frint.

circulá (a ~) vb. ind. prez. 3 círcula

circulá vb. ind. prez. 1 sg. círcul 3 sg. shi pl. círcula

circul la inf.

CIRCULÁ vb. 1. a se deplasa a (se) merge a (se) umbla. (O artera care ~ multe vehicule; ~ singur neinsotzit.) 2. (FIZIOL.) a curge. (Sangele ~ prin vene.) 3. v. raspandi. 4. a se folosi a se intrebuintza a se utiliza a se uzita (inv.) a se politici. (Aceste cuvinte ~ in mod curent.)

CIRCULA vb. 1. a se deplasa a (se) merge a (se) umbla. (O artera care ~ multe vehicule; ~ singur neinsotzit.) 2. a curge. (Singele ~ prin vene.) 3. a se extinde a se imprashtia a se intinde a se latzi a se propaga a se raspindi a se transmite (inv.) a se rashchira a se tinde. (Vestea zvonul ~ din gura in gura.) 4. a se folosi a se intrebuintza a se utiliza a se uzita (inv.) a se politici. (Aceste cuvinte ~ in mod curent.)