19 definiții pentru întrebuințat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREBUINȚÁT, -Ă, întrebuințați, -te, adj. De care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat2. [Pr.: -bu-i-] – V. întrebuința.

întrebuințat, ~ă [At: PRAVILA (1814), 143/19 / V: (înv) it2 / Pl: ~ați, ~e / E: întrebuința] 1 a De care s-a făcut uz Si: folosit, utilizat. 2 a Care a fost folosit prea mult. 3 sm (Înv; cdp fr) Funcționar. 4 sm (Jur; înv) Beneficiar. 5 a (Sst) Strâmtorat.

ÎNTREBUINȚÁT, -Ă, întrebuințați, -te, adj. De care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat2. – V. întrebuința.

ÎNTREBUINȚÁT, -Ă, întrebuințați, -te, adj. De care s-a făcut uz; folosit, utilizat, uzat. Unelte noi și unelte întrebuințate.

ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ◊ Refl. pas. Acest produs se întrebuințează în industria chimică. [Pr.: -bu-in-] – În + trebuința.

întrebuința [At: CALENDARIU (1814), 182/19 / V: (înv; cscj) i / P: ~bu-in~ / Pzi: ez / E: în- + trebuință] 1 vt A se servi de ceva. 2 vt A utiliza. 3 vrp A servi la ceva. 4 vrp (Nob; d. ființe) A se folosi de ceva. 5 vru (Îvr) A trebui.

ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ◊ Refl. pas. Acest produs se întrebuințează în industria chimică.În + trebuința.

ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, vb. I. Tranz. A face uz, a uza de..., a folosi, a utiliza. Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263. Moțoc... întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Refl. pas. Astfel de cîni se întrebuințează la alergături îndelungate după căprioare. ODOBESCU, S. III 64. Fierul care nu se întrebuințează ruginește. ◊ (Rar, cu privire la persoane) A aflat de la un amic și prieten al lui ce-i întrebuințat la telegraf. ALECSANDRI, T. 855.

A ÎNTREBUINȚÁ ~éz tranz. A pune în practică; a folosi; a utiliza; a aplica. /în + trebuință

întrebuințà v. 1. a face uz, a se servi de; 2. a da de lucru: fabrica întrebuințează mulți oameni. [V. trebuință].

întrebuințéz v. tr. (d. trebuință). Fac uz, mă servesc de: întrebuințez cuțitu ca să taĭ pîne. Daŭ ocupațiune, daŭ de lucru: această fabrică întrebuințează mulțĭ lucrătorĭ. Fac să se consume, să treacă: a întrebuința apa la spălat, a întrebuințat treĭ zile pînă să ajungă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrebuințá (a ~) (-bu-in-) vb., ind. prez. 3 întrebuințeáză

întrebuințá vb. (sil. -bu-in-), ind. prez. 1 sg. întrebuințéz, 3 sg. și pl. întrebuințeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTREBUINȚÁT adj. v. folosit.

ÎNTREBUINȚAT adj. folosit, uzitat. (Care este formula ~ ?)

ÎNTREBUINȚÁ vb. 1. v. aplica. 2. v. folosi. 3. v. circula. 4. v. uza. 5. a (se) folosi, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (~ diverse tertipuri.) 6. v. practica. 7. v. consuma. 8. v. pierde.

ÎNTREBUINȚA vb. 1. a aplica, a folosi, a utiliza, (rar) a practica. (A ~ o nouă metodă.) 2. a (se) folosi, a (se) servi, a (se) sluji, a utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; ~ ambele mîini.) 3. a circula, a se folosi, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ în mod curent.) 4. a (se) folosi, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ o disciplină prea severă.) 5. a (se) folosi, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (~ diverse tertipuri.) 6. a (se) folosi, a (se) practica, a (se) utiliza. (Un obicei care se ~ de mult timp.) 7. a consuma, a folosi, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ 2 m de sfoară pentru...) 8. a consuma, a folosi, a pierde. (Și-a ~ toată ziua reparînd bicicleta.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întrebuințát, întrebuințáți, s.m. (înv.) funcționar, împiegat.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

întrebuința, întrebuințez v. r. (sport) a-și apăra în mod corect șansele într-o confruntare.

Intrare: întrebuințat
întrebuințat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrebuințat
  • ‑ntrebuințat
  • întrebuințatul
  • întrebuințatu‑
  • ‑ntrebuințatul
  • ‑ntrebuințatu‑
  • întrebuința
  • ‑ntrebuința
  • întrebuințata
  • ‑ntrebuințata
plural
  • întrebuințați
  • ‑ntrebuințați
  • întrebuințații
  • ‑ntrebuințații
  • întrebuințate
  • ‑ntrebuințate
  • întrebuințatele
  • ‑ntrebuințatele
genitiv-dativ singular
  • întrebuințat
  • ‑ntrebuințat
  • întrebuințatului
  • ‑ntrebuințatului
  • întrebuințate
  • ‑ntrebuințate
  • întrebuințatei
  • ‑ntrebuințatei
plural
  • întrebuințați
  • ‑ntrebuințați
  • întrebuințaților
  • ‑ntrebuințaților
  • întrebuințate
  • ‑ntrebuințate
  • întrebuințatelor
  • ‑ntrebuințatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrebuința, întrebuințezverb

  • 1. Aplica, folosi, utiliza, uza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263. DLRLC
    • format_quote Moțoc... întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NEGRUZZI, S. I 150. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Acest produs se întrebuințează în industria chimică. DEX '98
    • format_quote reflexiv pasiv Astfel de cîni se întrebuințează la alergături îndelungate după căprioare. ODOBESCU, S. III 64. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Fierul care nu se întrebuințează ruginește. DLRLC
    • format_quote rar (Cu privire la persoane) A aflat de la un amic și prieten al lui ce-i întrebuințat la telegraf. ALECSANDRI, T. 855. DLRLC
etimologie:
  • În + trebuința DEX '09 DEX '98

întrebuințat, întrebuințaadjectiv

  • 1. De care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; utilizat, purtat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Unelte noi și unelte întrebuințate. DLRLC
etimologie:
  • vezi întrebuința DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.