MIȘCÁ, mișc, vb. I. 1. Intranz., refl. și tranz. A ieși sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a(-și) schimba locul, poziția. ◊ Expr. (Intranz.; fam.) A mișca din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacșiș; a da cuiva un bacșiș. ♦ Tranz. și refl. A pune sau a fi în funcțiune, a face să funcționeze sau a funcționa. 2. Refl. și intranz. A porni din loc, a începe să se deplaseze în spațiu, a înainta. ♦ Refl. A frecventa o anumită societate, a veni în contact cu... 3. Refl. și intranz. A ieși din pasivitate; a acționa; a se strădui. ♦ Refl. (Despre grupuri sociale, colectivități) A se împotrivi, a se agita, a se revolta. 4. Intranz. Fig. (Fam.) A dovedi (oarecare) pricepere, a ști să se descurce. ♦ (Despre acțiuni, întreprinderi) A da rezultate satisfăcătoare. 5. Tranz. Fig. A determina pe cineva să acționeze; a îndemna, a însufleți. 6. Tranz. A impresiona, a emoționa; a înduioșa. – Et. nec.

mișca [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 258/9 / Pzi: 1 mișc, 2 miști, 3 mișcă; Cj: 3 să miște, (înv) mișce / E: nct] 1-2 vri A ieși din starea de repaos, de echilibru Si: a se clătina, a fremăta. 3-4 vri A-și schimba locul, poziția. 5 vt A face să iasă din starea de repaos, de echilibru, să-și schimbe locul sau poziția Si: a deplasa, a muta, a urni. 6 vt (Pop; îe) A ~ toate pietrele (sau toată piatra, toată coarda, tot firul) A face tot ce e posibil pentru atingerea unui scop. 7 vi (Fam; îe) A ~ din urechi A sugera cuiva că îi dai un bacșiș în schimbul unui serviciu, al unei favori etc. Vz a mitui, (fam) a unge. 8 vi (D. sisteme tehnice) A funcționa. 9 vt A pune în funcțiune un sistem tehnic Si: a porni. 10 vt (Fig; nob) A îndrepta. 11 vi (Pex) A trăi. 12-13 vri A părăsi un loc, îndreptându-se într-o anumită direcție Si: a se duce, a pleca, a porni. 14-15 vri A se deplasa în spațiu Si: a merge (1). 16-17 vri A înainta. 18-19 vri (Fam; Imt; prt) Formulă prin care cineva e îndemnat să se deplaseze. 20 vr A frecventa un anumit mediu. 21 vt (Olt; d. insecte) A umbla pe cineva, provocând o senzație neplăcută. 22-23 vri (Trs; d. pământ) A se surpa. 24 vt (Înv; nob) A se naște. 25-26 vri A începe să lucreze Cf a activa, a acționa, a lucra. 27-28 vri (D. grupuri sociale, colectivități) A se agita Vz a se răscula, a se răzvrăti, a se revolta. 29 vr A fi în mișcare (30). 30 vi (Fig; fam) A face față în mod satisfăcător unei însărcinări. 31 vi (D. acțiuni, întreprinderi) A da rezultate promițătoare. 32 vt A determina pe cineva să facă ceva Si: a impulsiona, a îmboldi, a îndemna, a însufleți. 33 vt (Jur; înv; c. i. o jalobă, o judecată) A porni o acțiune juridică. 34 vt (înv; nob) A face să renunțe la.... 35-36 vt (rar) vr A (se) impresiona.

MIȘCÁ, mișc, vb. I. 1. Intranz., refl. și tranz. A ieși sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a(-și) schimba locul, poziția; a (se) clătina. ◊ Expr. (Intranz.; fam.) A mișca din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacșiș; a da cuiva un bacșiș. ♦ Tranz. și refl. A pune sau a fi în funcțiune, a face să funcționeze sau a funcționa. 2. Refl. și intranz. A porni din loc, a începe să se deplaseze în spațiu, a înainta. ♦ Refl. A frecventa o anumită societate, a veni în contact cu... 3. Refl. și intranz. A ieși din pasivitate; a acționa; a se strădui. ♦ Refl. (Despre grupuri sociale, colectivități) A se împotrivi, a se agita, a se revolta. 4. Intranz. Fig. (Fam.) A dovedi (oarecare) pricepere, a ști să se descurce. ♦ (Despre acțiuni, întreprinderi) A da rezultate satisfăcătoare. 5. Tranz. Fig. A determina pe cineva să acționeze; a îndemna, a însufleți. 6. Tranz. A impresiona sufletește, a emoționa; a înduioșa. – Et. nec.

MIȘCÁ, mișc, vb. I. 1. Intranz. și refl. A-și schimba locul, poziția; a ieși din imobilitate, a nu mai avea fixitate; a nu sta liniștit. Ei trec în răpejune de rîuri fără punți... Naintea lor se mișcă pădurile de brad. EMINESCU, O. I 98. Moș Vlad... cu ochi de vulpe, zărea creștetul delicat al dropiei mișcînd printre fulgii coliliei. ODOBESCU, S. III 14. Din trei [fete] două nici mișca, Iar mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177. ◊ (Urmat de determinări indicînd punctul de plecare) Fără a se mișca din locul lui, se uită la munteancă. SADOVEANU, B. 77. Ți-am spus că nu mă mișc de aci. C. PETRESCU, C. V. 329. Nu mă mai mișc de acasă; am mult de lucru. CARAGIALE, O. VII 147. (Urmat de determinări introduse prin prep. «din», arătînd o parte a corpului în mișcare) Dă de balaur, care mai mișca din coadă. ȘEZ. II 142. Caii noștri să mănînce Și din capete să nu miște. TEODORESCU, P. P. 176. [Șoimul] se uită drept în soare, Tot mișcînd din aripioare. ALECSANDRI, P. P. 31. ◊ (Despre mașinării, mecanisme) A merge, a umbla. Stăi, morișcă, nu mișca. TEODORESCU, P. P. 152. ♦ Tranz. A face să-și schimbe locul, poziția, atitudinea; a urni din loc, a deplasa, a muta. Și povestea încet moșneagul mișcîndu-și pletele cărunte. GOGA, C. P. 9. Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur. EMINESCU, O. I 43. Bate vîntul, mișcă crîngul. TEODORESCU, P. P. 289. ♦ (Cu privire la mașinării, mecanisme) A pune în funcție, a face să lucreze. Vijeliosul Lotru... mișcă mori, pive și fierăstraie. VLAHUȚĂ, O. A. II 141. ♦ A fi sau a părea viu, a avea viață, a trăi. Tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie. EMINESCU, O. I 147. 2. Refl. A porni, a se duce, a se deplasa. De cînd luminăția-sa, vodă Ștefan, s-a mișcat cu oștile la munteni, se cheamă că a deschis războiul cu ismailitenii. SADOVEANU, F. J. 580. Lumea începu să se miște spre cele două uși deschise. VLAHUȚĂ, O. A. III 3. Apusul își împinse toate neamurile-ncoace... Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii. EMINESCU, O. I 147. ◊ Intranz. (La imperativ sg.) Mișcă = du-te! șterge-o! Mișcă! mișcă, caracudă! – Ba nu... Mă rog! Fără pripă!... Mai avem o socoteală. HASDEU, R. V. 70. Mișcă, băiete! ODOBESCU, S. I 379. 3. Refl. (Familiar) A face mișcare, a se dezmorți. Ies puțin să mă mai mișc. ◊ (Rar) A se afla în..., a frecventa. Asemenea oameni... nu pot aparținea cercurilor în care te miști tu. EMINESCU, N. 72. Intranz. A depune un efort, a se strădui. De nu curge, macar picură și cine mișcă, tot pișcă. CREANGĂ, P. 110. ♦ lntranz. A căpăta viață, a deveni activ, p. ext. a prospera. Acum vine primăvara și afacerile încep a mișca, SADOVEANU, B. 221. 4. Intranz. (Familiar) A dovedi pricepere, a se descurca într-un domeniu (nou) de activitate. Începuse a mișca binișor la meseria lor. ISPIRESCU, L. 370. 5. Refl. Fig. (Despre o colectivitate) A se agita, a se răscula, a intra în acțiune împotriva cuiva sau a ceva. Ții minte ce spuneai și tu... nu se mișcă țăranii. DUMITRIU, B. F. 144. Dacă secțiile nu se mișcă și nu trimit delegați, totul e pierdut. CAMIL PETRESCU, T. II 395. Se mișcă țara, domnul meu! Toată țara! REBREANU, R. I 306. ◊ Tranz. Ea-l vedea mișcînd poporul cu idei reci, îndrăznețe. EMINESCU, O. I 52. Crîncenele fărădelegi și amenințările turcilor mișcară toată creștinătatea. BĂLCESCU, O. II 33. 6. Tranz. Fig. A impresiona, a zgudui sufletește (prin provocarea unei emoții); a tulbura, a zdruncina, a deștepta interes, milă sau compătimire. Cum acest nume nu mă mișcă de loc, gospodina sfîrșește c-o voce misterioasă. SADOVEANU, O. VIII 187. Nu mă-ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri. EMINESCU, O. I 201. Aceste vorbe mișcară adînc inimile ascultătorilor. BOLINTINEANU, O. 442. ♦ A îndemna, a îmboldi. [Arabul] Mișcat de-o înaltă și dulce gîndire Spre-a lui mîntuire Lucrează cu zel! MACEDONSKI, O. I 16. Îndată după revoluțiunea franceză de la februarie 1848, cei mai mulți din tinerii romîni care se aflau în Paris s-au întors în țară, ca mișcați printr-o gîndire electrică. GHICA, S. A. 701.

A MIȘCÁ mișc 1. tranz. 1) A face să se miște. 2) fig. (persoane) A determina la acțiune; a îndemna. 3) fig. A face să trăiască anumite emoții, sentimente; a atinge. 2. intranz. 1) A schimba poziția, clătinând dintr-o parte în alta. ~ din mâini. ~ din coadă. 2) (despre ființe) A (mai) fi în viață; a da (încă) semne de viață. Accidentatul mișcă. 3) (despre afaceri, întreprinderi, acțiuni etc.) A se dezvolta în mod progresiv și prosper. 4) fig. (despre persoane) A vădi anumite cunoștințe sau deprinderi într-un anumit domeniu. /Orig. nec.

A SE MIȘCÁ mă mișc intranz. 1) A ieși din starea de imobilitate, schimbându-și poziția sau locul. 2) A fi în acțiune, îndeplinindu-și funcția. 3) A începe să se deplaseze în spațiu; a porni (din loc). 4) fig. (despre persoane) A trece la acțiune; a înceta de a mai fi pasiv. 5) fig. (despre persoane) A se afla cu regularitate (într-o anumită societate), venind în contact cu ea. /Orig. nec.

mișcà v. 1. a scoate din locul ce ocupă, a porni din loc: a mișca scaunul mai încolo; 2. a pune în mișcare, a agita: a mișca mâinile și picioarele; 3. fig. a turbura, a atinge sufletele: nu-l poți mișca pe acest om în niciun chip; 4. a merge undeva: mișcă-te odată; 5. a se turbura, a fi în fierbere: toată lumea s’a mișcat. [Meglen micicà, de origină necunoscută].

mișc, a -á v. tr. (din a micĭca, cum se maĭ zice în Meglenia. – miștĭ, mișcă; să miște. V. vîșc și pișc). Scot dintr’o pozițiune, daŭ maĭ în colo, trag maĭ în coace: vîntu mișcă frunzele. Agit, scutur: a mișca mînile de furie. Fig. Emoționez, turbur: sinceritatea cu care a vorbit ĭ-a mișcat pe toțĭ. V. refl. Îmĭ schimb pozițiunea: leneșu nicĭ nu se mișca, oameniĭ nu simt că pămîntu se mișcă. Mă deranjez, mă ostenesc pentru cineva orĭ ceva, sar în ajutor: nimenea nu s’a mișcat cînd a strigat el. Fig. Simt emoțiune, îs în ferbere, clocotesc, mă agit: toțĭ s’aŭ mișcat la sunetu trompeteĭ. V. intr. Rănitu maĭ mișca la sosirea mediculuĭ, nu mișca în front! Mișcă saŭ mișcă-te! 1. începe a lucra, urnește-te, pornește, 2. pleacă, disparĭ din ochiĭ meĭ! V. urnesc.

mișcá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. miști, 3 míșcă; conj. prez. 3 să míște

mișcá vb., ind. prez. 1 sg. mișc, 2 sg. miști, 3 sg. și pl. míșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. míște

mișc, -ști 2, -ște 3 conj.

MIȘCÁ vb. 1. v. merge. 2. (înv.) a sălta. (Fătul a ~ în pântecele mamei.) 3. v. acționa. 4. v. clinti. 5. a deplasa, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 6. a (se) clătina, (înv. și pop.) a (se) muta. (Nu se ~ nici o frunză.) 7. v. zvâcni. 8. v. agita. 9. v. emoționa.

MIȘCÁ vb. v. duce, îndemna, merge, pleca, porni, stimula, trăi, viețui.

mișca vb. v. DUCE. ÎNDEMNA. MERGE. PLECA. PORNI. STIMULA. TRĂI. VIEȚUI.

MIȘCA vb. 1. a se deplasa, a se duce, a merge, a umbla, (pop.) a se purta. (Se ~ puțin prin grădină.) 2. (înv.) a sălta. (Fătul a ~ în pîntecele mamei.) 3. (TEHN.) a acționa, a deplasa. (Remorca este ~ de un tractor.) 4. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) deplasa, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vîșca. (N-au putut ~ piatra de la locul ei.) 5. a deplasa, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 6. a (se) clătina, (înv. și pop.) a (se) muta. (Nu se ~ nici o frunză.) 7. a zvîcni, (reg.) a țicui. (Undița ~.) 8. a se agita. (Masele se ~.) 9. a emoționa, a impresiona, a înduioșa, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ profund cele văzute.)

A se mișca ≠ a se opri, a sta, a staționa

mișcá (míșc, mișcát), vb. – 1. A muta, a agita. – 2. A impresiona, a înduioșa. – 3. A se pune în mișcare. – Megl. micicari. Origine îndoielnică. Pare să provină din lat. mĭscῑre „a agita” (› sp. mecer, cf. Corominas, III, 315), prin intermdiul unui der. de tipul *mĭscĭcāre, al cărui rezultat normal ar fi *mișčcare, cf. megl. Der. directă din lat. miscēre (Philippide, Principii, 48), din *micĭcāre în loc de micāre (Candrea, Rom., XXXI, 313), sau din sl. mykati sę „a parcurge, a străbate” (Cihac, 177) nu pare posibilă. – Der. mișcăcios, adj. (mobil); mișcare, s. f. (agitare; emoție); mișcător, adj. (mobil). Cf. nișcorici.

EPPUR (E PUR) SI MUOVE (it.) și totuși se mișcă – Cuvinte pe care le-ar fi murmurat Galileo Galilei după ce, constrâns de biserică, s-a dezis în public de teoria sa heliocentrică. Exprimă convingerea neclintită în adevărul opiniei susținute.

L’AMOR CHE MOVE IL SOLE E L’ALTRE STELLE (it.) iubirea... mișcă Soarele și celelalte stele – Dante, „Paradisul”, 33, 145. Proslăvirea puterii universale a iubirii.

mișca, mișc I. v. i. a dovedi oarecare pricepere, a ști să se descurce II. v. r. a progresa

a mișca din urechi expr. a mitui, a da mită.

a nu mișca un deget expr. a nu se implica deloc (într-o acțiune), a nu participa (la ceva), a nu face nimic.

a se mișca ca melcul expr. (peior. – d. oameni) a fi lent în mișcări.

mișcă-ți trei litere de aici! expr. (eufem., glum.) fă-mi loc!, pleacă!, șterge-o!