19 definitzii pentru struncinare
din care- explicative (11)
- morfologice (2)
- relatzionale (4)
- etimologice (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
struncinare sf vz zdruncinare
ZDRUNCINÁ zdrúncin vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic a zgaltzai a zgudui; a clatina; a hurduca. 2. Fig. A clatina din temelii o conceptzie o convingere etc.; a slabi a submina a shubrezi. Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
zdruncin s.n. 1 Zdruncinatura. Stind cu genunchii cam sus se afla destul de aparat de zdruncin (SADOV.). ♦ Fig. Efort stradanie. Dupa atita zdruncin setea ne omora (AD.). 2 Fig. Tulburare sufleteasca zbucium framintare durere. Zdruncinul sufletului sa potolit in bietul om (SADOV.). • pl. uri. shi (pop.) zdruncen struncin s.n. /de la zdruncina prin derivare regresiva.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de claudiad
- actziuni
ZDRUNCINÁ zdrúncin vb. I. Tranz. 1. A scutura tare a zgaltzai a zgudui; a clatina; a hurduca. 2. Fig. A clatina din temelii o conceptzie o convingere etc.; a slabi a submina a shubrezi. Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
STRUNCINÁ vb. I v. zdruncina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ZDRUNCINÁ zdrúncin vb. I. Tranz. 1. A scutura tare a zgudui a clatina a zgiltzii; a hurduca. Se vede k tea zdruncinat rau de tot mashina. REBREANU R. I 155. Inhatzind parii au inceput sai ticseasca peste bietul morar cit iau zdruncinat mai toate oasele. SBIERA P. 239. Miam zdruncinat shelile pin droshce pe paveoa noastra. ALECSANDRI T. 1012. ◊ Refl. Lovi tronishorul cu genunchiul se cam zdruncina. ISPIRESCU U. 98. ♦ Refl. Fig. A se agita a se zbuciuma. Incotro te zdruncini uncheshule? POPA V. 164. 2. Fig. A clatina din temelii a slabi a submina a shubrezi. Adevarul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA ST. CR. II 97. Fatza lui trista shi nishte ochi care priveau cu atita jale imprejur aratau k o suferintza morala zdruncinase pe uriesh. CONTEMPORANUL III 922. Varianta: (invechit) strunciná (NEGRUZZI S. I 298) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ZDRUNCINÁ zdrúncin vb. I. Tranz. 1. A scutura tare a zgaltzai a zgudui; a clatina; a hurduca. 2. Fig. A clatina din temelii o conceptzie o convingere etc.; a slabi a submina a shubrezi.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de gall
- actziuni
A ZDRUNCINÁ zdrúncin tranz. 1) A face sa se zdruncine; a hurduca. 2) fig. (convingeri conceptzii etc.) A clatina din temelii; a zgudui. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
sdruncinà v. 1. a scutura tare vorbind de o trasura ce merge pe un loc pietros; 2. a sgudui: s’a sdruncinat casa; 3. fig. a turbura foarte: shia sdruncinat mintzile sanatatea. [Dintr’un primitiv sdrucì: cf. it. SDRUCCIOLARE a aluneca].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
strúncin shi strúncĭur V. zdruncin.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
2) zdrúncin a á v. tr. (lat. *exderúncino áre d. runcinare a rindui a gelui care vine d. rúncina rindea; deruncinare a rindui a inshela). Zguduĭ slabind soliditatea clatin (hurduc) ceva greŭ saŭ care trebuĭe dus lin: cutremuru a zdruncinat casa carutza te zdruncina maĭ tare de cit trasura. Fig. Clatin slabesc micshorez: a zdruncina convingerile cuĭva a zdruncina pozitziunea unuĭ guvern atzĭ zdruncina sanatatea. Vechĭ azĭ Mold. pop. strúncin in Ml. zdrincin. In Ps. S. strúncĭur la Cant. strincĭun shi cen (cp. cu lat. *extruncĭnare d. truncus trunchĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
zdrunciná (a ~) vb. ind. prez. 3 zdrúncina
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
zdrunciná vb. ind. prez. 1 sg. zdrúncin 3 sg. shi pl. zdrúncina
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ZDRUNCINÁ vb. 1. v. cutremura. 2. v. zgaltzai. 3. v. dezechilibra. 4. v. vatama.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ZDRUNCINÁ vb. v. clatina distruge nimici potopi prapadi sfarama stalci strivi turti zdrobi zvanta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
zdruncina vb. v. CLATINA. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRAPADI. SFARIMA. STILCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI. ZVINTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de cata
- actziuni
ZDRUNCINA vb. 1. a (se) clatina a (se) cutremura a (se) scutura a (se) zgiltzii a (se) zgudui (inv. shi reg.) a (se) clati (inv.) a (se) smacina. (Seismul a ~ casa din temelii.) 2. a clatina a hitzii a hitzina a hodorogi a hurduca a hurducai a hurui a scutura a zdroncani a zgiltzii a zgudui (reg.) a balabani (Mold.) a drigii (Ban.) a zducni. (Carutza la ~ zdravan.) 3. a (se) dezechilibra a (se) tulbura (fig.) a (se) dezaxa (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea ia ~ mintea.) 4. a ataca a distruge a strica a vatama (fig.) a ruina. (Aceste eforturi iau ~ sanatatea.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de cata
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sdrunciná (n at) vb. 1. A perturba a altera a mishca. 2. A scoate din tzitzini a sparge a fringe. 3. A shubrezi a debilita. 4. A scutura. Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. drąčiti „a perturba” sŭdrąčiti „a imblinzi” cu suf. expresiv ina k clati(na) timpi(na) etc. Toate incercarile de a explica acest cuvint prin lat. par sa fi dat gresh: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre printro forma *extrūcĭnāre (Candrea Éléments 858; REW 3105); din *extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea GS VII 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea Dacor. II 780) din *exderuncināre (Pascu I 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer BL XIV 49). Der. sdruncin s. n. (scuturatura); sdruncinatura s. f. (scuturatura).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ZDRUNCINÁ zdrúncin vb. I. ~ (din sl. drąčiti = a perturba sudrąčiti = a imblanzi + suf. expresiv ina k shi in clati(na) tampi(na) etc.)
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de tavi
- actziuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zdruncina, zdruncinverb
-
- Se vede k tea zdruncinat rau de tot mashina. REBREANU R. I 155. DLRLC
- Inhatzind parii au inceput sai ticseasca peste bietul morar cit iau zdruncinat mai toate oasele. SBIERA P. 239. DLRLC
- Miam zdruncinat shelile pin droshce pe paveoa noastra. ALECSANDRI T. 1012. DLRLC
- Lovi tronishorul cu genunchiul se cam zdruncina. ISPIRESCU U. 98. DLRLC
- 1.1. A se agita a se zbuciuma. DLRLC
- Incotro te zdruncini uncheshule? POPA V. 164. DLRLC
-
-
- 2. A clatina din temelii o conceptzie o convingere etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Adevarul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA ST. CR. II 97. DLRLC
- Fatza lui trista shi nishte ochi care priveau cu atita jale imprejur aratau k o suferintza morala zdruncinase pe uriesh. CONTEMPORANUL III 922. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX