struncinare sf vz zdruncinare

ZDRUNCINÁ zdrúncin vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic a zgaltzai a zgudui; a clatina; a hurduca. 2. Fig. A clatina din temelii o conceptzie o convingere etc.; a slabi a submina a shubrezi. Et. nec.

zdruncin s.n. 1 Zdruncinatura. Stind cu genunchii cam sus se afla destul de aparat de zdruncin (SADOV.). ♦ Fig. Efort stradanie. Dupa atita zdruncin setea ne omora (AD.). 2 Fig. Tulburare sufleteasca zbucium framintare durere. Zdruncinul sufletului sa potolit in bietul om (SADOV.). • pl. uri. shi (pop.) zdruncen struncin s.n. /de la zdruncina prin derivare regresiva.

ZDRUNCINÁ zdrúncin vb. I. Tranz. 1. A scutura tare a zgaltzai a zgudui; a clatina; a hurduca. 2. Fig. A clatina din temelii o conceptzie o convingere etc.; a slabi a submina a shubrezi. Et. nec.

STRUNCINÁ vb. I v. zdruncina.

ZDRUNCINÁ zdrúncin vb. I. Tranz. 1. A scutura tare a zgudui a clatina a zgiltzii; a hurduca. Se vede k tea zdruncinat rau de tot mashina. REBREANU R. I 155. Inhatzind parii au inceput sai ticseasca peste bietul morar cit iau zdruncinat mai toate oasele. SBIERA P. 239. Miam zdruncinat shelile pin droshce pe paveoa noastra. ALECSANDRI T. 1012. ◊ Refl. Lovi tronishorul cu genunchiul se cam zdruncina. ISPIRESCU U. 98. ♦ Refl. Fig. A se agita a se zbuciuma. Incotro te zdruncini uncheshule? POPA V. 164. 2. Fig. A clatina din temelii a slabi a submina a shubrezi. Adevarul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA ST. CR. II 97. Fatza lui trista shi nishte ochi care priveau cu atita jale imprejur aratau k o suferintza morala zdruncinase pe uriesh. CONTEMPORANUL III 922. Varianta: (invechit) strunciná (NEGRUZZI S. I 298) vb. I.

ZDRUNCINÁ zdrúncin vb. I. Tranz. 1. A scutura tare a zgaltzai a zgudui; a clatina; a hurduca. 2. Fig. A clatina din temelii o conceptzie o convingere etc.; a slabi a submina a shubrezi.

A ZDRUNCINÁ zdrúncin tranz. 1) A face sa se zdruncine; a hurduca. 2) fig. (convingeri conceptzii etc.) A clatina din temelii; a zgudui. /Orig. nec.

sdruncinà v. 1. a scutura tare vorbind de o trasura ce merge pe un loc pietros; 2. a sgudui: s’a sdruncinat casa; 3. fig. a turbura foarte: shia sdruncinat mintzile sanatatea. [Dintr’un primitiv sdrucì: cf. it. SDRUCCIOLARE a aluneca].

strúncin shi strúncĭur V. zdruncin.

2) zdrúncin a á v. tr. (lat. *exderúncino áre d. runcinare a rindui a gelui care vine d. rúncina rindea; deruncinare a rindui a inshela). Zguduĭ slabind soliditatea clatin (hurduc) ceva greŭ saŭ care trebuĭe dus lin: cutremuru a zdruncinat casa carutza te zdruncina maĭ tare de cit trasura. Fig. Clatin slabesc micshorez: a zdruncina convingerile cuĭva a zdruncina pozitziunea unuĭ guvern atzĭ zdruncina sanatatea. Vechĭ azĭ Mold. pop. strúncin in Ml. zdrincin. In Ps. S. strúncĭur la Cant. strincĭun shi cen (cp. cu lat. *extruncĭnare d. truncus trunchĭ).

zdrunciná (a ~) vb. ind. prez. 3 zdrúncina

zdrunciná vb. ind. prez. 1 sg. zdrúncin 3 sg. shi pl. zdrúncina

ZDRUNCINÁ vb. 1. v. cutremura. 2. v. zgaltzai. 3. v. dezechilibra. 4. v. vatama.

ZDRUNCINÁ vb. v. clatina distruge nimici potopi prapadi sfarama stalci strivi turti zdrobi zvanta.

zdruncina vb. v. CLATINA. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRAPADI. SFARIMA. STILCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI. ZVINTA.

ZDRUNCINA vb. 1. a (se) clatina a (se) cutremura a (se) scutura a (se) zgiltzii a (se) zgudui (inv. shi reg.) a (se) clati (inv.) a (se) smacina. (Seismul a ~ casa din temelii.) 2. a clatina a hitzii a hitzina a hodorogi a hurduca a hurducai a hurui a scutura a zdroncani a zgiltzii a zgudui (reg.) a balabani (Mold.) a drigii (Ban.) a zducni. (Carutza la ~ zdravan.) 3. a (se) dezechilibra a (se) tulbura (fig.) a (se) dezaxa (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea ia ~ mintea.) 4. a ataca a distruge a strica a vatama (fig.) a ruina. (Aceste eforturi iau ~ sanatatea.)

sdrunciná (n at) vb. 1. A perturba a altera a mishca. 2. A scoate din tzitzini a sparge a fringe. 3. A shubrezi a debilita. 4. A scutura. Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. drąčiti „a perturba” sŭdrąčiti „a imblinzi” cu suf. expresiv ina k clati(na) timpi(na) etc. Toate incercarile de a explica acest cuvint prin lat. par sa fi dat gresh: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre printro forma *extrūcĭnāre (Candrea Éléments 858; REW 3105); din *extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea GS VII 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea Dacor. II 780) din *exderuncināre (Pascu I 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer BL XIV 49). Der. sdruncin s. n. (scuturatura); sdruncinatura s. f. (scuturatura).

ZDRUNCINÁ zdrúncin vb. I. ~ (din sl. drąčiti = a perturba sudrąčiti = a imblanzi + suf. expresiv ina k shi in clati(na) tampi(na) etc.)