2) zdrúncin a á v. tr. (lat. *exderúncino áre d. runcinare a rindui a gelui care vine d. rúncina rindea; deruncinare a rindui a inshela). Zguduĭ slabind soliditatea clatin (hurduc) ceva greŭ saŭ care trebuĭe dus lin: cutremuru a zdruncinat casa carutza te zdruncina maĭ tare de cit trasura. Fig. Clatin slabesc micshorez: a zdruncina convingerile cuĭva a zdruncina pozitziunea unuĭ guvern atzĭ zdruncina sanatatea. Vechĭ azĭ Mold. pop. strúncin in Ml. zdrincin. In Ps. S. strúncĭur la Cant. strincĭun shi cen (cp. cu lat. *extruncĭnare d. truncus trunchĭ).