sdrunciná (n at) vb. 1. A perturba a altera a mishca. 2. A scoate din tzitzini a sparge a fringe. 3. A shubrezi a debilita. 4. A scutura. Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. drąčiti „a perturba” sŭdrąčiti „a imblinzi” cu suf. expresiv ina k clati(na) timpi(na) etc. Toate incercarile de a explica acest cuvint prin lat. par sa fi dat gresh: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre printro forma *extrūcĭnāre (Candrea Éléments 858; REW 3105); din *extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea GS VII 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea Dacor. II 780) din *exderuncināre (Pascu I 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer BL XIV 49). Der. sdruncin s. n. (scuturatura); sdruncinatura s. f. (scuturatura).