ZDRUNCINÁ zdrúncin vb. I. Tranz. 1. A scutura tare a zgudui a clatina a zgiltzii; a hurduca. Se vede k tea zdruncinat rau de tot mashina. REBREANU R. I 155. Inhatzind parii au inceput sai ticseasca peste bietul morar cit iau zdruncinat mai toate oasele. SBIERA P. 239. Miam zdruncinat shelile pin droshce pe paveoa noastra. ALECSANDRI T. 1012. ◊ Refl. Lovi tronishorul cu genunchiul se cam zdruncina. ISPIRESCU U. 98. ♦ Refl. Fig. A se agita a se zbuciuma. Incotro te zdruncini uncheshule? POPA V. 164. 2. Fig. A clatina din temelii a slabi a submina a shubrezi. Adevarul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA ST. CR. II 97. Fatza lui trista shi nishte ochi care priveau cu atita jale imprejur aratau k o suferintza morala zdruncinase pe uriesh. CONTEMPORANUL III 922. Varianta: (invechit) strunciná (NEGRUZZI S. I 298) vb. I.