CÚRGE pers. 3 cúrge vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mishca necontenit in directzia pantei. ◊ Expr. A curge garla = a veni din belshug. Va curge multa apa pe garla (sau pe Dunare) = va trece mult timp. Daca (sau de) nu curge pica = chiar daca cashtigul nu este mare tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cadea din abundentza intruna. 2. A pluti. Curgeau pe rau scanduri rupte. 3. (Despre sange) A circula. 4. (Despre lacrimi sudoare; p. ext. despre sange) A se scurge a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute in stare lichida) A se prelinge. A curs lumanarea. ♦ A lasa sa se scurga lichidul dinauntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva cazand succesiv bucata dupa bucata. 6. A atarna a spanzura. Parul lung curgea in vitze pana pe spate. ◊ Expr. Ai curge (cuiva) peticele = a fi imbracat in haine zdrentzaroase. 7. (Despre grupuri de fiintze sau de vehicule) A se succeda necontenit a veni mereu; a napadi. II. Fig. 1. (Despre vorbe discursuri stil etc.) A se inshira cu ushurintza. 2. (Despre timp viatza zile etc.) A trece a se desfashura. 3. (Despre termene dobanzi) A se socoti a incepe de la... 4. (Inv.; despre aparitzia unui fenomen) A rezulta a proveni a decurge. [Perf. s. curse part. curs. Var.: (inv. shi reg.) cúre vb. III] Lat. currere (dupa merge).