picura [At: DOSOFTEI V. S. octombrie 77^v/8 / V: (reg; cscj) ~ri / Pzi: picur (irg) ~rez / E: picur¹] 1 vi (D. lichide) A cadea in picaturi Si: a pica¹ (1) a picaturi (1) a picoti (2). 2 vi (D. picaturi) A cadea. 34 vti (Pop) A stropi (ceva). 5 vi (D. corpuri imbibate sau acoperite cu un lichid d. recipiente care contzin un lichid d. materii in stare de topire etc.) A lasa sa se scurga sa se prelinga in picaturi Si: (inv) a pica¹ (reg) a picoti. 6 vi (Rar; d. rani) A supura. 7 vi (Rar; d. obiecte fiintze etc.) A cadea de la o inaltzime oarecare. 8 vt (C. i. picaturi dintrun lichid dintro materie topita etc. sau pex din obiecte stropite) A turna peste cineva sau peste ceva Si: (ivp) a pica¹ (11). 9 vt (Pfm; icn; ie) Sal (sau sa ma sa ne etc.) ~ri cu ceara (sau cu lumanarea) Cu nici un chip Si: pentru nimic in lume nicidecum. 1011 vtr (Rar) A (se) pata cu ceva. 1213 vtr (Fig) A (se) strecura. 14 vi (Fig) A rasuna a vibra cu un ton scazut Si: (reg) a picui². 15 vi (Irg; ie) A ~ de somn (sau din picioare) A motzai¹ (2). 16 vt (Ban; Olt) A pishca. 17 vt (Olt; d. pasari) A ciuguli. 18 vt (Reg; d. urzici) A intzepa. 19 vi (Ban; d. vin) A avea gust intzepator acidulat. 20 vi (D. alimente) A pishca la limba.

PICURÁ pícur vb. I. 1. Intranz. (Despre lichide) A cadea picatura cu picatura; a pica. Lacrimilei picurind Se prefaceau margaritare. IOSIF PATR. 84. Incet picura ploaia de pe ramuri VLAHUTZA O. A. II 155. Din ochi i picura izvor de plinsoare. ODOBESCU S. III 207. ◊ (Poetic) Barca taia undele in taina serii leganinduse; lumini argintii picurau din virful vislelor shi shopteau cazind in unde. SADOVEANU O. I 106. Caldura picura mereu din cer. REBREANU I. 10. ◊ Fig. A cutremura frigul peste trupul tot. Fatza i leoarca... Iar in inima lui picura plins fara sfirshit. POPA V. 65. ♦ A lasa sa cada picaturi. Ploua monoton fi trist afara shi picurau streshinile fara intrerupere. SADOVEANU E. 134. El duce regelui raspuns Din tabara SHi tzineascuns Sub straiul picurind de ploi Pe cel mai bun dintre eroi. COSHBUC P. I 145. ◊ Expr. De nu curge (tot sau macar) picura = daca nu curge pica v. curge. De nu curge macar picura shi cine mishca tot pishca CREANGA P. 110. 2. Tranz. A turna picatura cu picatura; a slobozi sau a lasa sa cada pic cu pic. (Fig.) Minecutza incepu a picura din el rautate. SADOVEANU P. M. 21. Mai picurami shi tu o slova doua K prea le lashi in sama mea pe toate. PAUNPINCIO P. 49. 3. Intranz. (In expr.) A picura de somn = a pica de somn v. pica. Picura de somn shi din cind in cind i asfintzeau ochii. SADOVEANU D. P. 145. Mintea lui e plina de poveshti care mi le spune seara pina tirziu pina ce picur de somn in shoapta lor tot mai ushoara. PAUNPINCIO P. 103. Mai binei cind afarai zloata Sa stai visind la foc de somn sa picuri. EMINESCU O. I 119. 4. Intranz. Fig. A rasuna; a vibra. Dupa ce se intuneca ramase sub stele numai tacerea intinderilor in care picurau lin din cind in cind talangi. SADOVEANU F. J. 429. In fin imi era cald shi bine iar in auz imi picurau poveshti. PAUNPINCIO P. 119. Peste farmecul naturii dulcei picura ghitara. EMINESCU O. I 152. 5. Intranz. (Rar despre imagini ginduri etc.) A se scurge unul dupa altul; a se perinda. Atitea dulci videnii imi picura in minte. VLAHUTZA P. 3. Prez. ind. shi: (invechit) picurez (ODOBESCU S. III 564).

A PICURÁ pícur 1. intranz. 1) (despre lichide) A curge in picaturi; a pica. 2) A ploua ushor cu stropi rari. 3) reg. A atzipi shi a se trezi repetat la intervale scurte shezand sau stand in picioare; a motzai; a dormita; a somnola; a piroti; a picoti. 2. tranz. 1) (lichide) A face sa curga in picaturi; a pica. 2) (medicamente lichide) A introduce picatura cu picatura; a administra printro instilatzie; a pica; a instila. /Din picur

PICURA vb. 1. (Mold.) A motzai. Svintzii picurind de somn . . . rapaosara. DOSOFTEI VS. 2. (Ban.) A mushca. Picur. Morsico. AC 360. Etimologie: picur + suf. a. Vezi shi picurat.

picurà v. 1. a curge picatura cu picatura: cerul picura sau varsa shiroaie de ploaie OD.; 2. Mold. a cadea de oboseala: de somn sa picuri EM.; 3. fig. a vibra: peste farmecul naturei dulcei picura ghitara EM. [Derivat din picà].

picuri v vz picura

2) pícur a á v. intr. (d. pícur a pica). Cad picatura cu picatura: apa picura de pe streshina. Pirotesc picotesc motzaĭ: copilu picura de somn. (V. atzipesc). V. impers. Picura bureaza ploŭa putzin. V. tr. Torn picatura cu picatura pic torn foarte putzin: ĭa picuramĭ putzin rom in ceaĭ toarna cerneala in calimara shi ĭa sama sa nu picurĭ pe masa!

picurá (a ~) vb. ind. prez. 3 pícura

picurá vb. ind. prez. 1 sg. pícur 3 sg. shi pl. pícura

PICURÁ vb. 1. a pica (inv. shi pop.) a roura. (Ploaia ~; streashina ~.) 2. a tzarcai a tzarai. (Chiuveta ~.) 3. v. curge.

PICURÁ vb. v. atzipi ciupi dormita motzai picoti piroti pishca.

PICURA vb. 1. a pica (inv. shi pop.) a roura. (Ploaia ~; streashina ~.) 2. a tzircii a tzirii. (Chiuveta ~.) 3. ai curge ai pica a i se prelinge a i se scurge (pop.) ai merge. (Ii ~ lacrimile pe obraz.)

picura vb. v. ATZIPI. CIUPI. DORMITA. MOTZAI. PICOTI. PIROTI. PISHCA.