opțiuni
  • info

4 definiții pentru picuire

Explicative DEX

PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.

Ortografice DOOM

picuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiésc, imperf. 3 sg. picuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. picuiáscă

Jargon

picúi1, picúie, vb. IV (reg.) 1. vârf ascuțit, pisc. 2. (în forma păcui) mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3. piatră din care se face cutea (gresia) pentru ascuțit coasa.

picuí2, picuiésc, vb. IV (reg.) 1. a picura. 2. a moțăi, a dormita, a picoti.

Intrare: picuire
picuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picuire
  • picuirea
plural
  • picuiri
  • picuirile
genitiv-dativ singular
  • picuiri
  • picuirii
plural
  • picuiri
  • picuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

picui, picuiescverb

  • 1. regional A picura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: picura
    • format_quote figurat Niște zgomote ciudate îi picuiau pe lîngă ureche. POPA, V. 12. DLRLC
etimologie:
  • Pic + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.