cúre (r rs) vb. 1. A fugi a merge in goana. 2. A curge un lichid. 3. A se scurge a ieshi o secretzie din corp. 4. A se revarsa. 5. A se scurge lichid dintrun vas. 6. A se ingramadi a navali a se imbulzi. 7. A se risipi a se intinde. 8. (Inv.) A se dezvolta a se produce. 9. A se scurge a trece. 10. (Inv.) A rezulta a proveni a decurge. 11. A cadea a se varsa a se risipi. 12. A recadea. Var. cura. Mr. cur curare megl. cur. Lat. cŭrrĕre (Pushcariu 455; CandreaDens. 451; REW 2412; DAR); cf. it. correre prov. cat. sp. port. correr fr. courir. Cf. shi curind curge. Este cuvint inv. aproape complet substituit in literatura prin curge (totushi mai sint scriitori care prefera sa scrie cura in loc de curge); insa este comun in limbajul popular. Asimilat in parte cu cura „a curatza” prin intermediul var. Der. curator adj. (care alearga; curent); curatoare s. f. (vas de lemn care serveshte la a transvaza vinul) se confunda cu der. identic de la cura „a curatza”; curator s. n. (brinza in calup); curare s. f. (inv. scurgere; inv. sperma); curatura s. f. (vas pentru a transvaza vinul); cursoare s. f. (curs revarsare; diaree; trecere a timpului; decurs) cuvint inv. (sec. XVII) care CandreaDens. 459 il deriva direct din lat. cursoria; cursura (var. cursatura) s. f. (curs; revarsare; diaree) cuvint inv. care DAR il considera k provine direct din lat. cursura; scure (var. scura) vb. (a curge a se revarsa a se scurge a trece) care CandreaDens. 454 il deduce din lat. excŭrrĕre; scursoare (var. scurs(at)ura) s. f. (scurgere; flux; puroi; drojdie depunere); incura vb. (a fugi a face calul sa fuga; despre cai a alerga; refl. a se fugari a se urmari vinatul) care Pushcariu Dacor. IV 687 shi DAR il considera der. de la un lat. *incurrare factitiv de la currere cf. CandreaDens. 463; incuratura (var. incuratoare) s. f. (cursa de cai; hipodrom). Cf. cursa curind. Der. neol. curent adj. din lat. correntem fr. courant; curent s. m.; curenta vb. (a electrocuta); curs s. n. din fr. cours; cursa s. f. din fr. course; cursier s. m. (armasar) din fr. coursier inv.; cursist s. m.; cursiv adj. din fr. cursif; cursivitate s. f.; curier s. m. din fr. courrier; curtier s. m. din fr. courtier; curtaj s. n. din fr. courtage.