curg curs a cúrge v. intr. (lat. cúrrere cŭrsum a alerga de unde s’a facut cur 3 [V. cur 3 shi 2] apoĭ curg dupa merg shterg. V. curind scurg). Ma mishc atras de gravitatziunea pamintuluĭ shi sprijininduma de ceva (vorbind de lichide orĭ de grauntze shi praf): riu apa curge; faina curge din cosh in postava. Circul merg: singele curge pin vine. Trec ma scurg: zilele curg incet. Vin mult ma adun in mare cantitate: curgea norocu pe capu luĭ curg mushteriiĭ. Atzĭ curge (orĭ a tzi se scurge) ochiĭ dupa cineva (orĭ ceva) atzĭ placea foarte mult a sorbi din ochĭ.