desigur av [At: CONV. LIT. IV, 193 / S și: (înv) de sigur / E: de⁴ + sigur] 1 În mod hotărât. 2 Fără îndoială. 3 Cu siguranță. 4 Negreșit. 5 Bineînțeles. 6 Da.

DESÍGUR adv. 1. (Formulă de afirmație) Da. Pot închide fereastra? – Desigur. 2. În mod precis, fără îndoială, cu siguranță, negreșit. Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda, desigur, biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare. EMINESCU, O. I 134. Ar primi, desigur, să-ți fie editor. ODOBESCU, S. III 12.

DESÍGUR adv. Fără îndoială; cu siguranță; bineînțeles. /de + sigur

sígur, -ă adj. (ngr. siguros, d. venețianu segúro, it. sicúro, lat. secúrus. V. asigur). Demn de încredere, care nu produce îngrijorare, pe care te poți bizuĭ: prieten, leac, drum sigur. Cert, neîndoĭos: fapt sigur, victorie sigură. Adv. În mod sigur: îțĭ spun sigur că-ĭ așa. De sigur, se înțelege, fără îndoĭală: de sigur că voĭ venĭ, voĭ venĭ de sigur. La sigur, cu siguranță: cu acest leac te vindecĭ la sigur. A veni la sigur, a veni la ceva sigur (de ex., la un chilipir): hoțu venea la sigur.

desígur adv.

desígur adv.

desigur

de sigur.

DESÍGUR adv. 1. absolut, bineînțeles, cert, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (- Crezi că sosesc azi? – ~!) 2. v. da.

DESIGUR adv. 1. absolut, bineînțeles, cert, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (- Crezi că sosesc azi? – ~!) 2. da, firește, (înv. și reg.) dar, (turcism, în Mold.) helbet. (- Ai vrea să mergi cu mine? – ~!)