CAVALÉR cavaleri s. m. 1. (In Roma antica) Membru al ordinului ecvestru inferior ordinului senatorial. ♦ (In Evul Mediu in Apusul shi in Centrul Europei) Titlu nobiliar conferit initzial pentru fapte de arme de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintrun ordin cavaleresc laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit in unele tzari posesorului anumitor decoratzii importante. 4. Persoana avand titlul de cavaler (13). 5. Calaretz. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatzie generos shi nobil; om amabil binevoitor indatoritor. 7. (Pop.) Tanar necasatorit holtei burlac. ◊ Cavaler de onoare = tanar necasatorit care insotzeshte pe miri la cununie. Din rus. kavaler it. cavaliere fr. cavalier.

cavalér sm [At: DUMITRACHE 414 / V: ~leáriu ~lír ga~ / Pl: ~i / E: rs кавалерь] 1 (Inv) Calaretz. 2 (Mil; inv) Soldat din cavalerie Si: cavalerist calarash (inv) calariu. 3 (In vechea Roma) Cetatzean din ordinul calaretzilor ordin mijlociu intre patricieni shi plebei avand fiecare un cal intretzinut pe socoteala statului. 4 (In Evul Mediu in Apus) Nobil care era membru al ordinului sau institutziei cavaleriei (cu un ceremonial deosebit) shi caruia i se impuneau dispretzul pericolului lealitatea apararea celor slabi curtenia fatza de femei. 5 (Pex) Membru al unor ordine militare shi religioase instituite pentru lupta impotriva necreshtinilor. 6 (Pex) Membru al unui ordin onorific instituit de suveran. 7 (Spc) Persoana cu gradul cel mai putzin inalt dintrun ordin care are mai multe grade. 8 (Ioc dama) Barbat care insotzeshte o doamna sau o domnishoara. 910 (Pex) Barbat care la un bal danseaza cu o femeie (sau care curteaza o femeie). 11 (Is) ~ de onoare Tanar care insotzeshte impreuna cu o domnishoara de onoare pe miri la cununie Vz fratedemire Cf vornicel chemator. 12 (Inv; is) ~ de industrie Persoana care in ciuda aspectului onest face inshelatorii in stil mare shi traieshte din expediente. 13 (Pex) Om onest politicos leal cu purtari nobile. 14 (Pex) Greutate de sarma care se pune calare pe bratzul balantzelor de precizie (pentru greutatzi foarte mici). 15 (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina). 16 (Bot; reg) Carciumareasa (Zinnia elegans).

CAVALÉR cavaleri s. m. 1. (In Roma antica) Membru al ordinului ecvestru inferior ordinului senatorial. ♦ (In evul mediu in apusul shi in centrul Europei) Titlu nobiliar conferit initzial pentru fapte de arme de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintrun ordin cavaleresc laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit in unele tzari posesorului anumitor decoratzii importante. 4. Persoana avand titlul de cavaler (13). 5. Calaretz. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatzie generos shi nobil; om amabil binevoitor indatoritor. 7. (Pop.) Tanar necasatorit holtei burlac. ◊ Cavaler de onoare = tanar necasatorit care insotzeshte pe miri la cununie. Din rus. kavaler (< fr.).

CAVALÉR cavaleri s. m. I. (In organizatzia feudala din Apus) Nobil cu o situatzie militara inalta consfintzit pentru lupta de rege sau de un reprezentant al lui in cadrul unei ceremonii speciale care a variat dupa tzari shi epoci; (urmat de determinari in unele tzari shi astazi) membru al unui ordin militarreligios intrunind toate atributziile care decurg din aceasta situatzie. Se inclinase in fatza ei k un cavaler din vechi timpuri. SADOVEANU N. F. 15. Singur numai cavalerul suspinind privea balconul. EMINESCU O. I 152. Sambracat in zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU O. I 146.De pe zaleleaurite Secunosc cas cavaleri. NEGRUZZI S. II 78. II. 1. Om plin de abnegatziegeneros shi nobil. (Adjectival) Ashtept din partetzi o rege cavaler Cami vei da prins peacela ce umilit tzil cer. EMINESCU O. I 91. 2. Barbat care insotzeshte o femeie in societate. SHii fi cavalerul nostru pe la gradini pe la teatru pe la baluri. ALECSANDRI T. I 272. 3. Barbat necasatorit holtei burlac. Cavalerii invitau la un vals pe noile lor cunoshtintze. VLAHUTZA O. A. III 3. TZinetziva frumos shi nu fitzi asha de posomorite cau sa vie cavalerii sa va pofteasca [la dans]. ALECSANDRI T. I 160. Cavaler de onoare = tinar care insotzeshte pe miri la cununie. 4. (Urmat de determinari in genitiv) Membru al unui ordin onorific posesor al anumitor decoratzii.

CAVALÉR cavaleri s. m. I. (In organizatzia feudala din Apus) Nobil consfintzit pentru cariera armelor (de rege sau de un reprezentant al lui) printro ceremonie speciala; (urmat de determinari; in unele tzari shi astazi) membru al unui ordin militarreligios; membru al unui ordin onorific posesor al anumitor decoratzii. II. 1. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatzie generos shi nobil; om amabil binevoitor. 2. Barbat care insotzeshte o femeie in societate. 3. Tanar necasatorit; holtei burlac. ◊ Cavaler de onoare = tanar necasatorit care insotzeshte pe miri la cununie. Rus kavaler (< fr.).

CAVALÉR s.m. I. (Ist.) Membru al ordinului ecvestru din vechea Roma format din cetatzeni bogatzi. ♦ Nobil feudal admis intrun ordin militar in cadrul unei ceremonii speciale; (shi astazi in unele tzari) membru al unui ordin militar religios. ♦ Membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoratzii. ♦ Cavaler de industrie = imbogatzit in urma speculatziilor sharlatan escroc. II. 1. Om generos nobil plin de abnegatzie; om cu purtari alese. 2. Barbat care insotzeshte o femeie in societate. 3. Barbat necasatorit; holtei burlac. [< it. cavaliere fr. chevalier].

CAVALÉR s. m. I. 1. membru al ordinului ecvestru din vechea Roma din cetatzenii bogatzi. 2. nobil feudal admis intrun ordin militar in cadrul unei ceremonii speciale; (astazi) membru al unui ordin militar religios. 3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoratzii. 4. ~ de industrie = imbogatzit in urma speculatziilor; sharlatan escroc. II. 1. om generos nobil plin de abnegatzie; om cu purtari alese. 2. barbat care insotzeshte o femeie in societate. 3. barbat necasatorit; holtei burlac. ♦ ~ de onoare = tanar necasatorit carei insotzeshte pe miri la cununie. (< rus. kavaler it. cavaliere fr. cavalier)

CAVALÉR cavaléri m. 1) (in evul mediu) Titlu de nobil conferit (initzial pentru fapte de arme) de rege sau de un reprezentant al lui. 2) (in Roma antica) Membru al ordinului ecvestru. 3) Membru al unui ordin cavaleresc laic sau religios. 4) (in unele tzari) Posesor al unei decoratzii importante. 5) rar Persoana calare; calaretz. 6) Barbat care respecta cu strictetze eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentilom. 7) Tanar neinsurat; fecior; flacau. ◊ Cavaler de onoare tanar necasatorit carei insotzeshte pe miri la cununie shi la nunta; vornicel. 8) Barbat care insotzeshte o doamna. /<rus. kavaler

cavaler m. 1. in evul mediu cel ce a fost admis intr’un ordin militar sau religios: s’a ’mbracat in zale lucii cavalerii dela Malta EM.; cavaler ratacitor care colinda lumea s’afle aventuri extraordinare spre ashi arata barbatzia; 2. titlu de nobletza mai jos de baron; 3. cel ce a obtzinut o decoratziune: cavaler al Coroanei Romaniei; 4. barbat in opozitziune cu dama sau domnishoara (la o preumblare sau petrecere); cavaler de industrie sharlatan pungash.

*cavalér m. (rus. kavalér fr. cavalier ngr. kavalliéris d. it. cavaliere care vine d. cavallo cal. V. cal). Cetatzean roman din al doilea ordin (eques). Nobil admis in ordinu cavalerizmuluĭ in evu mediŭ: cavaleru Bayard. Membru al unuĭ ordin militar (k ceĭ din Malta orĭ ceĭ Teutonĭ). Nobil de un rang inferior celuĭ de baron (obishnuit in Italia shi Austria). Purtator al uneĭ decoratziunĭ in gradu cel maĭ de jos: cavaler al Coroaneĭ Romaniiĭ. Barbat in opoz. cu dama la dans. Pop. Holteĭ. Cavaler ratacitor cavaler care cutreĭera lumea k sa indrepte nedreptatzile (k Don Quijote). Cavaler de industrie escroc.

barbátcavalér s. m. Barbat cu atitudine cavalereasca ◊ „Nefiind suficiente barci de salvare pentru cei 2200 de pasageri de pe nava peste 1000 de barbatzi au consimtzit sashi sacrifice viatza lasand sa plece femeile shi copiii. In 1931 o asociatzie a femeilor de pe «Titanic» a organizat ridicarea la New York a unei statui in memoria «barbatzilorcavaleri» de pe nava. Statuia sa pierdut insa [...] shi a fost regasita in 1978 de actualul preshedinte al societatzii barbatzilor «titanishti».” R.l. 3 V 85 p. 6; v. shi 10 V 85 p. 1 //din barbat + cavaler//

Alcantara f. orash in Spania pe Tago cu 5800 loc. Cavalerii de Alcantara ordin religios shi militar spaniol (11701835).

Stamate m. 1. (Iacov) Mitropolit al Moldovei care a binemerit pentru raspandirea culturei in Moldova (17481803); 2. (Cavalerul Costache) nepotul celui precedent unicul poet basarabean: Muza Romaneasca (mort 1870).

cavalér s. m. pl. cavaléri

cavalér s. m. pl. cavaléri

CAVALÉR s. adj. 1. s. adj. v. celibatar. 2. s. v. calaretz.

CAVALER s. adj. 1. s. adj. burlac celibatar flacau holtei necasatorit (pop. shi fam.) becher (Transilv.) frashcau. (A ramas ~.) 2. s. (TEHN.) calaretz. (~ la o balantza.)

cavalér (cavaléri) s. m. 1. Titlu nobiliar conferit de rege. 2. Titlu dat unei persoane dintrun ordin cavaleresc. 3. Titlu onorific conferit posesorului anumitor decoratzii. 4. Persoana avind titlu de cavaler. 5. Calaretz. 6. Om generos nobil; amabil. 7. Holtei burlac. Mr. cavaler. It. cavaliere fr. cavalier chevalier prin intermediul rus. kavaler (Sanzewitsch 199; DAR); cf. ngr. ϰαβαλλάρις bg. kavaler. Der. cavaleresc adj. (de cavaler; inv. fatzish pe fatza); cavalereshte adv. (in felul cavalerilor sincer deschis); cavalerie s. f. (calarime; institutzia cavalerilor); cavalerism s. n. (purtare de cavaler); cavalerist s. m. (calaretz); cavaleros adj. (cavaleresc).

cavalér cavaleri s. m. 1. Titlu dat unei persoane dintrun ordin cavaleresc laic sau religios. ♦ Cavalerul trac = zeu tanar apartzinand mitologiei tracice din aria balcanica shi danubiana reprezentat calare shi adesea in imprejurimi cinegetice al carui cult sa raspandit in timpul Imperiului roman shi la nord de Dunare. ♦ Cavalerii danubieni = divinitatzi in mitologia dacilor infatzishate sub forma unor calaretzi care poarta in sulitze balaurul dacic shi care constituie probabil o dedublare a Cavalerului trac. ♦ Cavalerii Apocalipsei = societate secreta stranie intemeiata in 1693 de Agostino Gabrino care shia asumat misiunea de a apara Biserica impotriva ashteptatului Antihrist. ♦ Cavalerii Ordinului de Malta (sau Cavalerii ionitzi) = membrii unui ordin monahalcavaleresc creat in sec. 12 la Ierusalim care aveau k scop la inceput ingrijirea pelerinilor bolnavi shi apoi apararea Sfantului Mormant shi care in 1530 au primit k feuda de la Carol V insula Malta de unde shiau tras numele; in 1834 ordinul sa instalat la Roma; ospitalieri. 2. Om plin de abnegatzie generos shi nobil; om amabil binevoitor. 3. (Pop.) Tanar necasatorit care insotzeshte pe miri la cununie. Din rus. kavaler (< fr.).

CAVALERII DANUBIENI (in mitologia getodacilor) divinitatzi in prov. romane dunarene infatzishate sub forma unor calaretzi care poarta in varful sulitzei balaurul dacic. Constituie probabil o dedublare a Cavalerului Trac.

CAVALERUL TRAC zeu minor reprezentat calare venerat in Tracia shi Moesia. Cultul sau sa raspindit in vremea Imp. Roman shi la N de Dunare.

CHEVALIER SANS PEUR ET SANS REPROCHE (fr.) cavaler fara teama shi fara prihana Apelativ al ilustrului cavaler medieval Bayard. Astazi folosit mai mult cu sens ironic.

PURTATORI DE SABIE Cavaleri ~ ordin religios creat in 1197 la Bremen de Albert de Buxhövden episcop de Riga care a primit o organizare militara (1202) pentru creshtinarea prin fortza a TZarilor Baltice. Sa unit (1237) cu cel al Cavalerilor Teutoni.

cavaler de Kurlandia expr. (vulg.) homosexual.