opțiuni
  • info

14 definiții pentru celibatar

din care

Explicative DEX

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.

celibatár, ~ă smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr célibataire] Persoană matură care trăiește necăsătorită Si: becher, burlac, (Trs; ltm) celibe, holtei.

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. V. burlac, holtei, becher. Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96. Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151.

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. – După fr. célibataire.

CELIBATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire].

CELIBATÁR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire)

CELIBATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană (mai ales bărbat) necăsătorită; burlac; holtei; flăcău. /<fr. célibataire

celibatar m. cel ce trăiește neînsurat: becher, holteiu.

*celibatár, -ă adj. și s. (fr. célibataire, d. célibat, celibat). Necăsătorit, burlac.

Ortografice DOOM

celibatár s. m., pl. celibatári

celibatár s. m., pl. celibatári

Relaționale

CELIBATÁR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)

CELIBATAR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)

Celibatar ≠ familist

Intrare: celibatar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celibatar
  • celibatarul
  • celibataru‑
plural
  • celibatari
  • celibatarii
genitiv-dativ singular
  • celibatar
  • celibatarului
plural
  • celibatari
  • celibatarilor
vocativ singular
  • celibatarule
  • celibatare
plural
  • celibatarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

celibatar, celibatarisubstantiv masculin
celibatară, celibataresubstantiv feminin

  • 1. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: burlac flăcău holtei antonime: familist
    • format_quote Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96. DLRLC
    • format_quote Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. DLRLC
    • format_quote Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.