opțiuni
  • info

14 definiții pentru burlac

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.

BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.

burlac1 [At: MARIAN, NU. 4 / V: ~ag / Pl: ~aci / E: nct] 1-2 sm, a (Bărbat) necăsătorit. 3-4 sm, a (Reg) (Bărbat) văduv. corectată

burlac2 sn [At: VAIDA / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Butoi. 2 Conținutul unui burlac2 (1).

BURLÁC, burlaci, s. m. Bărbat necăsătorit; becher, celibatar, holtei, flăcău tomnatic. Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96. ◊ (Adjectival) Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODOIESCU, P. P. 330.

BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, becher. – Rus, ucr. burlak.

BURLÁC ~ci m. Bărbat adult necăsătorit; celibatar; holtei. /<rus., ucr. burlak

burlac m. Mold. flăcău, neînsurat, becher. [Rus. BURLAKŬ, muncitor cu ziua].

burlác m. (rut. rus. burlák, lucrător cu ziŭa la corăbiile de pe Volga, haimana). Celibatar, holteĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

burlác s. m., pl. burláci

burlác s. m., pl. burláci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURLÁC s., adj. v. celibatar.

BURLAC s., adj. cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău.

Burlac ≠ familist

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

burlác (burláci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac).

Intrare: burlac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlac
  • burlacul
  • burlacu‑
plural
  • burlaci
  • burlacii
genitiv-dativ singular
  • burlac
  • burlacului
plural
  • burlaci
  • burlacilor
vocativ singular
  • burlacule
  • burlace
plural
  • burlacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burlac, burlacisubstantiv masculin

  • 1. adesea (și) adjectival Bărbat necăsătorit; holtei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: becher celibatar holtei
    • format_quote Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96. DLRLC
    • format_quote Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. DLRLC
    • format_quote Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODOIESCU, P. P. 330. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.