Definitzia cu ID-ul 426355:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
burlác (burláci) s. m. Necasatorit. Din rus. burlak dupa Cihac II 35; Berneker 102; shi DAR; insa Berneker recunoashte k termenul este obscur in rusa. Der. burlacesc adj. (de burlac); burlaceshte adv. (k burlacii); burlaci vb. (a trai k burlac); burlacie s. f. (viatza de burlac).