GENTILÓM gentilomi s. m. (In Evul Mediu in Apusul Europei) Nobil aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportari alese ireproshabile. Din fr. gentilhomme.

gentilom sm [At: NEGRUZZI S. II 95 / Pl: ~i / E: fr gentilhomme] 1 Nobil. 2 Aristocrat. 3 (Fig) Om ale carui purtari sunt alese ireproshabile.

GENTILÓM gentilomi s. m. (in societatea feudala apuseana) Nobil aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportari alese ireproshabile. Din fr. gentilhomme.

GENTILÓM gentilomi s. m. (In societatea feudala apuseana) Nobil aristocrat.

GENTILÓM s.m. Nobil aristocrat din societatea feudala apuseana. [< fr. gentilhomme cf. it. gentiluomo].

GENTILÓM s. n. (in societatea feudala) nobil aristocrat. ◊ (fig.) om cu maniere alese amabil; distins. (< fr. gentilhomme)

GENTILÓM ~i m. 1) (in Europa apuseana din evul mediu) Persoana din societatea inalta; nobil; aristocrat. 2) fig. livr. Persoana care respecta cu strictetze eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentleman. /<fr. gentilhomme

gentilom m. 1. om de familie nobila la Francezi; 2. om cum se cade.

*gentilóm m. (fr. gentilhomme it. gentiluomo. V. galantom). Nobil boĭer. Fig. Bine crescut cavaler distins in purtare.

!gentilóm (tilom/tilom) s. m. pl. gentilómi

gentilóm s. m. (sil. mf. om) pl. gentilómi

GENTILÓM s. v. nobil.

GENTILOM s. aristocrat nobil patrician (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.)