CAVALÉR cavaleri s. m. I. (In organizatzia feudala din Apus) Nobil cu o situatzie militara inalta consfintzit pentru lupta de rege sau de un reprezentant al lui in cadrul unei ceremonii speciale care a variat dupa tzari shi epoci; (urmat de determinari in unele tzari shi astazi) membru al unui ordin militarreligios intrunind toate atributziile care decurg din aceasta situatzie. Se inclinase in fatza ei k un cavaler din vechi timpuri. SADOVEANU N. F. 15. Singur numai cavalerul suspinind privea balconul. EMINESCU O. I 152. Sambracat in zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU O. I 146.De pe zaleleaurite Secunosc cas cavaleri. NEGRUZZI S. II 78. II. 1. Om plin de abnegatziegeneros shi nobil. (Adjectival) Ashtept din partetzi o rege cavaler Cami vei da prins peacela ce umilit tzil cer. EMINESCU O. I 91. 2. Barbat care insotzeshte o femeie in societate. SHii fi cavalerul nostru pe la gradini pe la teatru pe la baluri. ALECSANDRI T. I 272. 3. Barbat necasatorit holtei burlac. Cavalerii invitau la un vals pe noile lor cunoshtintze. VLAHUTZA O. A. III 3. TZinetziva frumos shi nu fitzi asha de posomorite cau sa vie cavalerii sa va pofteasca [la dans]. ALECSANDRI T. I 160. Cavaler de onoare = tinar care insotzeshte pe miri la cununie. 4. (Urmat de determinari in genitiv) Membru al unui ordin onorific posesor al anumitor decoratzii.