bucium¹ sn [At: CORESI P. S. 223 / V: bucen bucim bucin buciun / Pl: ~e / E: lat bucinum] 1 Instrument muzical de suflat de forma tubulara tronconic din lemn de tei ciresh sau din metal folosit mai ales de catre ciobani. 2 (Pan) Hartie sau panza rasucita in forma de bucium (1) Cf cilindru sul tub. 3 (Reg) Cosh.

BUCIÚM¹ buciume s. n. 1. Instrument muzical de suflat in forma unui tub conic lung (pina la 2 metri shi jumatate) facut din coaja de tei din lemn sau din metal shi folosit in special de ciobani shi de oamenii de la munte mai ales pentru chemari shi semnale; tulnic. Caprele sa rataceasca Prin padurile de fag SHi din bucium citeodata Sa cint hora leganata. COSHBUC P. I 167. Pling tilingi talangi raspund Soarele apune Glas de bucium sunan fund K o rugaciune. IOSIF V. 74. Tinguiosul bucium suna Lascultam cuatita drag... EMINESCU O. I 209. Buciumul vuieshten munte suna valea de cimpoi. ALECSANDRI P. A. 45. ♦ Sunet scos cu acest instrument. Codrul clocoti de zgomot shi de arme shi de bucium. EMINESCU O. I 147. 2. Tub de metal sau de carton in care se pastreaza acte (facute sul). Nu ma puteam opri de a o tot scoate [diploma] din buciumul ei de tinichea. La TDRG. Varianta: (1 Transilv.) búcin (BUDAIDELEANU TZ. 257) s. n.

BÚCIUM¹ buciume s. n. Instrument muzical de suflat in forma unui tub conic lung facut din coaja de tei sau din lemn shi folosit in special de ciobani pentru chemari shi semnale; tulnic. ♦ Sunet scos cu acest instrument. [Var.: (reg.) búcin s. n.] Lat. bucinum.

BÚCIUM ~e n. Instrument muzical de suflat avand forma unui tub conic lung de aproape 3 m confectzionat din coaja de tei sau din lemn folosit (mai ales de ciobanii de la munte) pentru chemari sau semnale. [Sil. cium] /<lat. bucinum

bucium n. 1. instrument muzical in forma de tzeava putzin incovoiata lunga dela 8 9 palme se face din coaje de teiu legat cu coaje de ciresh; odinioara trambitza ostashului (cu care da semnalul de lupta) azi fluierul ciobanului: buciumul vuieshte ’n munte suna valea de cimpoiu AL. [Vechiurom. shi Tr. bucin («cu glas de bucin» Moxa = lat. BUCCINA].

1) búcĭum n. pl. e (lat. búcina probabil din *bovicina d. bos boŭ shi canere a cinta. V. zbucĭum). Mare trimbitza (de peste doĭ metrĭ) facuta din doage suptzirĭ legate cu coaja de teĭ orĭ de altceva (azĭ facuta shi din tinichea) intrebuintzata la dat semnale la munte ĭar in vechime shi la razboĭ. S.m. Vechĭ. Trunchĭ butuc tulpina: bucĭumu vitzeĭ. Vechĭ búcin bucĭun shi búcim. Azĭ in Maram. búcin in Ml. búcen. In Trans. shi túlnic.

búcin² sn vz bucium¹

BÚCIN s. n. v. bucium¹.

bucin n. Tr. V. bucium.

búcin V. bucĭum 1.

búcium s. n. pl. búciume

búcium (instrument trunchi) s. n. pl. búciume

BÚCIUM s. (MUZ.) (Maram.) trambitza.

BUCIUM s. (MUZ.) (Maram.) trimbitza. (Sunet de ~.)

búcium (búciume) s. n. 1. Instrument muzical de suflat folosit de ciobani de mari dimensiuni (pina la 3 m lungime) facut dintro ramura scobita de tei artzar sau ciresh sau de doage strinse tare cu fishii de coaja de ciresh. 2. Trunchi bushtean butuc. 3. Butuc de roata. 4. Tub in general. Var. buci(u)n buciume buciuma toate inv. Mr. bucium „trunchi”. Lat. būcĭna sau būccĭna (Pushcariu 228; REW 1368; CandreaDens. 193; DAR); cf. v. fr. buisine sp. port. bocina. Fonetismul prezinta unele dificultatzi. Rezultatul normal bucin(a) sa modificat in privintza vocalismului prin propagarea timbrului u shi in acelashi timp prin asimilarea lui n final cu labiala initziala. (Cf. Candrea Éléments 59). DAR considera k bucium 2 este un cuvint diferit care este in legatura cu butuc; in realitate este vorba numai de o extindere a sensului 1 dat fiind k bucium este la prima vedere o ramura groasa sau un trunchi de grosime medie cu coaja dar curatzat de crengi. Der. bucinar s. m. (coshar); bucinish s. m. (cucuta Conium maculatum angelica Archangelica officinalis); buciuma (var. inv. bucina) vb. (a cinta din bucium; a vesti a anuntza) din lat. būccĭnāre (Pushcariu 229; CandreaDens. 194; REW 1369); buciumash s. m. (persoana care cinta din bucium); buciumator adj. (tunator). Din rom. provine bg. bučimiš (Conium maculatum) cf. Capidan Raporturile 210.

bucium instrument aerofon natural specific folclorului romanesc. Plaiurile muntzilor noshtri rasuna inca de sunetul patrunzator al acestui stravechi instrument pastoresc. Pe povarnishurile de miazazi shi de rasarit ale Carpatzilor in muntzii din N tzarii shi in Muntzii Apuseni se pot intalni cinci tipuri de b. deosebite prin forma tzevii lunga intre un metru shi jumatate shi peste trei metri dreapta ori incovoiata conica pe toata lungimea sau cilindrica cu capatul inferior ushor conic. Pacurarii il mai numesc bucin bucen trambitza trambita tulnic etc. shi il fac din doage lungi de lemn de brad frasin tei sau alun. Doagele le dobandesc despicand in lung lemnul bine uscat shi scobind miezul. Cele doua jumatatzi sunt pe urma lipite shi strans infashurate cu curmei de tei coaja de mesteacan sau coaja de ciresh. In partea de miazanoapte a tzarii b. sunt adesea din tabla facute de meshteshugari din sate sau targuri uneori cu tzeava de doua ori incolacita (cam k un trombon*). „Tulnicu” TZarii Motzilor din care canta mai ales fetele shi nevestele este intotdeauna din doage de brad legate din loc in loc cu inele de rachita. B. este un instrument de suflat natural. Sunetele care le scoate (seria de armonice* ale sunetului fundamental intre armonicele 3 shi 16) difera dupa lungimea shi forma tubului sonor dupa indemanarea instrumentistului dar shi pe potriva melodiilor specifice obishnuite in partea locului. Intrebuintzat altadata shi pentru semnalizari militare batranele cronici pomenesc adesea de glasul b. care dadea semn de razboi actualmente este folosit aproape numai de pastori. Din el intoneaza felurite semnale (2) strans legate de munca lor de toate zilele: A oilor Cind vin oile la muls La facutul cashului Cand coboara oile de la munte sh.a. dar shi diferite „zicali” in scop de divertisment. In tzinuturile din partea de miazanoapte a tzarii din b. se canta shi la inmormantare. V. Alphorn.

búcium¹ buciume (bucin) s.n. 1. Instrument muzical de suflat de mari dimensiuni utilizat de pacurari pentru chemari shi semnale; trambitza: „A suflat o data din bucin. Sau adunat un milion de lupi dar nici unul din ei na shtiut unde shede Sora Soarelui” (BiltziuDancush 2005: 56); „In TZara Oashului nordul Moldovei shi Maramuresh se canta din bucium shi la inmormantare” (Blanaru 2002 72); „Sa sculat de dimineatza / SHi spalanduse pe fatza / A luat un bucium mare / SHia suflat in trei partzi tare / SHia adunat o oaste mare” (Calendar 1980: 24). 2. Sirena de la fabrica (Faiciuc 2008). ♦ (top.) Bucium localitate apartzinand de orashul SHomcuta Mare (Chioar); Bucinul deal in Dobricul Lapushului shi Stoiceni (Vishovan). Lat. bucinum „sunetul trompetei; trompeta” (DEX MDA); lat. bucina sau buccina „trompeta corn” (Pushcariu CDDE cf. DER).

bucín s.n. v. bucium¹.

bucín e (bucium) s.n. 1. Instrument muzical de suflat de mari dimensiuni utilizat de pacurari pentru chemari shi semnale; trambitza: „In TZara Oashului nordul Moldovei shi Maramuresh se canta din bucium shi la inmormantare” (Blanaru 2002 72); „Sa sculat de dimineatza / SHi spalanduse pe fatza / A luat un bucium mare / SHia suflat in trei partzi tare / SHia adunat o oaste mare” (Calendar 1980: 24). Lat. bucinum „sunetul trompetei; trompeta” (DEX); bucina sau buccina „trompeta corn” (Pushcariu CandreaDensusianu cf. DER).

BUCIUMUL periodic „politic literar comercial”. A aparut la Paris apoi la Bucureshti in anii 18621864. Stil jurnalistic modern marcat de personalitatea dinamica shi polemica a directorului C. Bolliac.