1) búcĭum n. pl. e (lat. búcina probabil din *bovicina d. bos boŭ shi canere a cinta. V. zbucĭum). Mare trimbitza (de peste doĭ metrĭ) facuta din doage suptzirĭ legate cu coaja de teĭ orĭ de altceva (azĭ facuta shi din tinichea) intrebuintzata la dat semnale la munte ĭar in vechime shi la razboĭ. S.m. Vechĭ. Trunchĭ butuc tulpina: bucĭumu vitzeĭ. Vechĭ búcin bucĭun shi búcim. Azĭ in Maram. búcin in Ml. búcen. In Trans. shi túlnic.