bucium instrument aerofon natural specific folclorului romanesc. Plaiurile muntzilor noshtri rasuna inca de sunetul patrunzator al acestui stravechi instrument pastoresc. Pe povarnishurile de miazazi shi de rasarit ale Carpatzilor in muntzii din N tzarii shi in Muntzii Apuseni se pot intalni cinci tipuri de b. deosebite prin forma tzevii lunga intre un metru shi jumatate shi peste trei metri dreapta ori incovoiata conica pe toata lungimea sau cilindrica cu capatul inferior ushor conic. Pacurarii il mai numesc bucin bucen trambitza trambita tulnic etc. shi il fac din doage lungi de lemn de brad frasin tei sau alun. Doagele le dobandesc despicand in lung lemnul bine uscat shi scobind miezul. Cele doua jumatatzi sunt pe urma lipite shi strans infashurate cu curmei de tei coaja de mesteacan sau coaja de ciresh. In partea de miazanoapte a tzarii b. sunt adesea din tabla facute de meshteshugari din sate sau targuri uneori cu tzeava de doua ori incolacita (cam k un trombon*). „Tulnicu” TZarii Motzilor din care canta mai ales fetele shi nevestele este intotdeauna din doage de brad legate din loc in loc cu inele de rachita. B. este un instrument de suflat natural. Sunetele care le scoate (seria de armonice* ale sunetului fundamental intre armonicele 3 shi 16) difera dupa lungimea shi forma tubului sonor dupa indemanarea instrumentistului dar shi pe potriva melodiilor specifice obishnuite in partea locului. Intrebuintzat altadata shi pentru semnalizari militare batranele cronici pomenesc adesea de glasul b. care dadea semn de razboi actualmente este folosit aproape numai de pastori. Din el intoneaza felurite semnale (2) strans legate de munca lor de toate zilele: A oilor Cind vin oile la muls La facutul cashului Cand coboara oile de la munte sh.a. dar shi diferite „zicali” in scop de divertisment. In tzinuturile din partea de miazanoapte a tzarii din b. se canta shi la inmormantare. V. Alphorn.